Ce am remarcat la Andreas Hniatiuc, psiholog sportiv care antreneaza sportivi de performanta, este faptul ca nu este omul sabloanelor. De pilda, nu crede in indemnuri motivationale si spune ca “increderea se afla in acelasi loc in care se regaseste si teama, ea nu trebuie cautata in alta parte, este un atribut al fiintei umane, pe care de multe ori, omitem sa o utilizam”. Presedinte al Asociatiei pentru Psihologia Sportului si psihoterapeut la cabinetul La Psiholog, Andreas ne-a acordat un interviu despre incredere, intuitie, performanta si sabotorii vietii armonioase.
De ce psiholog sportiv si nu coach? Este la moda sa fii coach…
O fi la moda sa fii coach, dar daca iti alegi drumul in cariera dupa ce este la moda, s-ar putea sa dispari de pe “piata” odata cu moda. A face alegeri in functie de trendul de moment, din punctul meu de vedere, nu este o abordare constructiva. Impactul la nivel social al anumitor profesii este foarte dinamic, in functie de contextul in care ne regasim. Romania anilor ’70-80 avea nevoie de ingineri, Romania anilor ’90 avea nevoie de economisti, iar in anii 2000 prim-planul l-au luat IT-stii. Asta nu inseamna ca succesul in cariera vine in functie de trend. Important este sa fii preocupat de ceea ce faci, sa te regasesti in proiectele in care esti implicat si sa iti propui sa fii cel putin bun, daca nu, cel mai bun. Revenind, psiholog si nu coach pentru ca psihologul poate fi coach, in schimb coach-ul nu este psiholog. Imi permit sa spun ca situatia este cumva comparabila cu diferenta dintre medic si farmacist: ambii se preocupa de sanatatea pacientului, ambii pot recomanda tratamente, dar doar medicul poate fi medic.
Din experienta ta de lucru cu sportivi de performanta si nu numai, care sunt acele ingrediente care conduc la performanta intr-un domeniu? Ca strategie, atitudine, comportament etc.?
Ambitia, curajul, viziunea si preocuparea permanenta pentru ceea ce faci. Daca generatia noua de sportivi ar avea mai multa preocupare pentru ceea ce fac zi de zi si ar fi un pic mai implicati in actiunile lor, sportul romanesc ar avea mult de castigat. Lipsa de interes pentru tot ceea ce presupune sportul de performanta este marea problema a sportivilor tineri. De cele mai multe ori vad doar beneficiile de moment si nu au o viziune asupra vietii, pe termen lung. Ar trebui sa tina cont de faptul ca beneficiile de moment isi pierd repede valoarea, expira odata cu schimbarea de context si nu iti oferea perspective reale de crestere, in directia performantei. A fi corect cu tine insuti, a sti sa iti depasesti limitele de moment reprezinta premisele obtinerii unei cariere de succes. De asemenea, le-as recomanda sportivilor si nu numai sa urmeze modele reale de reusita si sa se orienteze mai putin dupa modele cosmetizate, in mod artificial.
Ce le spui sportivelor, atunci cand au nevoie de un „boost” de incredere?
Personal nu cred in clisee si mesaje motivationale, fara suport, astfel incat, atunci cand ma confrunt cu situatii in care un plus de incredere si initiativa ar schimba pozitiv cursul unei competitii sau chiar a unei cariere, evit sa “povestesc” despre incredere si implic sportivul in activitati si experiente din care singur constientizeaza faptul ca increderea este o resursa de care dispunem cu totii, fara a sti cum sa o exploatam. Increderea se afla in acelasi loc in care se regaseste si teama, ea nu trebuie cautata in alta parte, este un atribut al fiintei umane, pe care de multe ori, omitem sa o utilizam. Asadar pentru a capata incredere, trebuie sa invatam sa scapam de teama.
Ce facem atunci cand intuitia ne spune ceva si mintea altceva? Care este perspectiva ta, ca psiholog?
Intuitia este un atribut al mintii noastre si nu ar trebui disociata de sistemul nostru de valori, credinte si informatii inmagazinate de-a lungul existentei noastre. Intuitia este o reactie spontana a mintii noastre in fata unor experiente de viata, ce se bazeaza pe activarea unor continuturi aflate la nivel inconstient, este o resursa a psihicului pe care, de cele mai multe ori, oamenii nu au stiut sa si-o explice sau sa o utilizeze. Intuitia ne permite sa interpretam rapid, intr-o maniera personala, anumite informatii, experiente, situatii de viata. Daca intuitia este probata prin intermediul realitatii concret-obiective, atunci persoana in cauza descopera intuitia ca pe o resursa si va sti sa o foloseasca pe viitor.
Performanta aduce automat cu ea neglijarea altor arii din viata, respectiv dezechilibru, asa cum spune mitologia urbana?
De cele mai multe ori, DA! Dintr-un motiv foarte simplu: pentru a ajunge pe locul 1, trebuie sa faci mai mult si mai bine, comparativ cu locul 2 sau 3. Asta presupune un plus de efort, consum de energie si de timp. Asadar timpul, fiind o variabila fixa, atunci cand vine vorba de travaliul depus pentru a reusi in cariera, nu va putea fi “decupat” decat din timpul alocat vietii personale. Aceasta presupune, de multe ori, neglijarea prietenilor, a familiei sau a preocuparilor personale si tocmai de aceea, marii performeri au in spate suportul celor apropiati, sprijinul familiei si motivatia permanenta de a fi cei mai buni. Reusita in viata are la baza, de multe ori, abilitatea de a stabili prioritati in functie de nevoile de moment, proiectand succesul pe termen lung.
Care este intrebarea care ti se adreseaza cel mai des, in sesiunile individuale de consiliere profesionala, si cum ii raspunzi?:) Dar in cazul celor de echipa?
“Se poate rezolva (problema)?” raspunzand, “Desigur, cu acordul tau!”, sugerand faptul ca solutionarea unei situatii problematice tine exclusiv de nivelul de implicare si de vointa celui in cauza. Atat in sedintele individuale, cat si in cele de grup, solicit persoanelor implicate sa mentioneze de cat timp se confrunta cu problema respectiva? Surprinzator sau nu, cei mai multi afirma faptul ca poarta pe umeri povara acelei probleme de mult timp, vorbind despre luni bune, sau uneori, poate chiar ani. In acest caz, le solicit sa abordeze in mod diferit problema respectiva, pornind de la premisa ca daca in decursul lunilor sau anilor de cand se confrunta cu acea situatie, au adoptat o strategie si nu a avut succes, este limpede faptul ca trebuie sa schimbe modul de a actiona.
In cazul echipelor sportive, in demersul schimbarii trebuie tinut cont de configuratia si dinamica grupului respectiv.
Care ai observat ca sunt principalele categorii de preocupari / provocari ale femeilor care isi doresc / au atins succesul profesional?
Este greu de stabilit un top al celor mai importanti activatori in directia performantei, pentru ca fiecare dintre noi se raporteaza in mod diferit la reusita, pentru ca avem o perceptie personala a modului in care atingem succesul. In plus, succesul este rezultatul modului in care stim sa ne exploatam resursele in raport cu un anumit context situational. Totusi, daca ar fi sa gasim un numitor comun in ceea ce priveste motivatia femeilor de a reusi in viata, am putea spune ca acesta este nevoia de validare, de apreciere, de a obtine respectul si admiratia celor din jur.
Care consideri ca este principalul sabotor al unei vieti armonioase (dvpd psihologic)? Exista unul specific femeilor? Care este antidotul?
Orientarea exclusiva asupra unui singur aspect al realitatii, neglijarea nevoilor celor din jur si centrarea asupra propriilor nevoi. Desi am fi tentati sa spunem ca acest fapt este caracteristic persoanelor de sex feminin, indraznesc sa afirm faptul ca aceasta abordare este deopotriva adoptata atat de femei, cat si de barbati. Orientarea catre satisfacerea propriilor nevoi sau interese, neglijand contextul in care dorim sa obtinem afirmarea, cu orice pret, te poate transforma intr-o persoana carierista, dar poate stabili premisele unei vieti lipsite de armonie, de echilibru si de multe ori, poate crea conflicte de ordin emotional. In ziua de azi, tinand cont de contextul socio-economic actual, paradoxal, este mult mai facil sa atingi succesul in cariera, comparativ cu armonia vietii personale si tocmai de aceea, este important sa reusim sa gasim echilibrul intre profesie si viata personala. Pentru a stabili premisele unei vieti armonioase este important sa ne deschidem catre sine si catre ceilalti si sa stim sa integram prezenta celorlalti in viata noastra.
Imi povesteai de un fenomen in care lumea se prezinta fericita si de supersucces pe FaceBook, in vreme ce realitatea este la polul opus. Ce impact poate avea aceasta „cosmetizare” a realitatii asupra „autorilor”? Sau este inofensiva?
O astfel de abordare este comuna celor care nu reusesc sa stabileasca un echilibru in viata personala si aleg, de dragul perceptiei celorlalti asupra vietii lor, sa cosmetizeze realitatea in care se regasesc. Traim intr-o societate in care competitia acapareaza toate planurile individului: profesional, economic, social, personal, intim si acest fapt se poate lesne observa din modul in care alegem sa ne expunem public. In tot acest context, pentru a crea false aparente, multe persoane aleg sa ofere celorlalti imaginea unei realitati inexistente, iar acest aspect este departe de a fi inofensiv. Cosmetizarea unei astfel de realitati creeaza o discrepanta si mai mare intre contextul aparent, in care se regasesc protagonistii si contextul real si reprezinta un obstacol suplimentar in calea stabilirii unui echilibru in viata personala, impiedicandu-i pe cei implicati sa gaseasca solutii viabile in favoarea transformarii vietii personale.
Exista o intrebare pe care nu ti-am adresat-o si la care ai vrea sa raspunzi?:)
Da, daca a fost prea lung interviul!?:) Si ti-as raspunde ca a fost suficient de amplu pentru a starni interesul cititorilor!:)
