Generozitatea se învata!

Generozitatea se învata si se practica… cu cât o practici mai des, cu atât mai corect functioneaza si acea „lege a compensatiei”, de care ne „lovim” mereu în viata.

Totul trebuie sa porneasca din suflet, fara calcule. În momentul în care ai început sa-ti calculezi generozitatea si recompensa, se duce totul. Pare ciudat, dar este cât se poate de adevarat.

Noi, oamenii, ne nastem egoisti. Multi ani din viata îi traim doar primind. Putin oferim la început de drum, dar acel putin înseamna începutul recompensarii pentru cei ce ne-au oferit deja.
Daca esti parinte, stii despre ce vorbesc. Daca nu esti parinte, esti copilul care a primit întotdeauna.

Primim, asadar, din primele momentele ale vietii. Primim chiar dinainte de a scoate primul sunet, cu care îi recompensam pe toti din jur la nastere. Si-apoi îi recompensam cu primul zâmbet, cu primul pas, cu primul cuvânt, prima îmbratisare si primul „Te iubesc” rostit lor, celor dragi.
Oferim putin, dar îndeajuns cât sa vedem si sa simtim cum functioneaza Universul si „legea compensatiei”. Universul,da! Ca lui apartin toate, de fapt.

Dupa modelul lui, ce-i mic se transforma în mare, ce-i mare în si mai mare… haosul în ordine, ordinea în haos (cred ca ordinea a fost prima). Legile Universului ne-au creat. De ce nu am urma modelul, atunci?

Zilele trecute am avut parte de o mare surpriza. Nu sunt importante detaliile, ci doar rezultatul:

– Mama, totul ti se datoreaza! M-am gândit bine. Nu se poate sa fi fost altfel!

Pe scurt, ceea ce fiul meu mi-a spus, s-ar „traduce” astfel:

A pierdut avionul catre mine. Era data de 23 Decembrie.
Cum belelele nu vin singure niciodata, au fost mai multi factori care si-au dat mâna în acea dimineata. Si-au dat-o, initial, pentru o nereusita, ca sa-i spun asa.

Am vorbit la telefon, m-am întristat, am plâns chiar… dar n-am stat pe gânduri nicio clipa. Cum s-au deschis agentiile, am mers sa-i cumpar un alt bilet pentru a doua zi.

Multi mi-au spus „alti bani, alta distractie!”. Poate aveau dreptate, poate ca nu!
Dorinta mea era sa-l vad (si sunt convinsa ca si a lui), asa ca nu am facut calcule. Am actionat cum mi-a dictat sufletul.

A ajuns, deci, a doua zi. Chiar în Ajunul Craciunului.

Craciunul nu a mai însemnat ani de zile nimic pentru mine. Ma plimbam prin fata vitrinelor, admiram decoratiunile specifice sarbatorilor de iarna, observam frenezia si agitatia, distanta, fara sa-mi tresalte inima de bucurie, asa cum ar fi fost normal.
De când îl petrec, din nou, cu fiul meu, Craciunul a devenit Sarbatoarea sarbatorilor. Indiferent ce am pe masa, indiferent de faptul ca am pregatit sa nu ceva anume, fericirea-mi umple toate golurile, neajunsurile… îmi alunga tristetile si ma „pregateste” pentru noul an.
Cum as putea s-o calculez?

În ziua în care a pierdut avionul, fiul meu a câstigat o suma de bani. O suma care a acoperit toate cheltuielile mele, nu doar cu venirea lui, ci, as putea spune, din tot anul.

Noroc?

Asa am crezut, dar, întorcându-ne în timp, retraind ziua de 23, nu am mai considerat ca norocul a fost cel care ne-a batut la usa. Ci recompensa… cea de care va vorbeam mai sus.

Acesta este doar un exemplu care s-a materializat în bani. Dar generozitatea nu tine de bani, de cât ai, de cât oferi. Nu deosebeste între sarac si bogat, cum nu-ti impune momentul în care sa daruiesti.
Cum spunea filozoful si profetul Khalil Gibran, ” Oferi putin atunci când oferi din ceea ce posezi. Când te oferi pe tine însati, atunci oferi cu adevarat”.

Deci, dupa mine, generozitatea este, mai degraba, o stare de spirit, o multumire sufleasca pe care o împartasesti si celorlalti, daruind.

Nu gresesc când spun ca generozitatea se învata. Si eu am învatat si nu mi-e rusine s-o spun.
Nu eram darnica, si nici atât generoasa. Ofeream si plângeam când „legea compensatiei” ma „taxa” pe nedrept.
Dar, oare, ofeream din suflet?

Daca mâine dimineata te trezesti generos, mergi la magazin si pui o cutie de lapte în traista pentru cei amarâti, asteptând, eventual, sa gasesti un carucior plin de produse la usa seara, mai bine nu! Lasa laptele acolo si revino a doua zi… a treia…
Revino când nu astepti nimic pentru ceea ce oferi. Nici macar un multumesc, daca asa ar fi sa fie.

Recompensa va veni atunci când vei fi învatat, cu adevarat, sa fii generos! Si va veni, dupa modelul Universului, din ce în ce mai mare!