Citesti acum…
Frustrarea – cauza foamei necontrolate?

Frustrarea – cauza foamei necontrolate?

de  Amaliaseptembrie 7, 2015

gordaCu ce sa inlocuiesc mancarea? (1)

Mestecatul e singurul lucru care ma calmeaza. In timp ce mananc, reprosurile aluneca mai usor, tipetele copiilor se atenueaza, judecata celor din jur nu mai inteapa atat de mult, iar agresiunea psihica pare mai blanda. Nimic nu mai ajunge la mine, caci sunt protejata de bucuria de a simti gusturi si texturi vechi sau noi. Bucuria pe care simturile mi-o ofera in timp ce alimentele se topesc sub atacul hamesit al dintilor nu are margini si nici nu sufera comparatie. Inteleg raul pe care mi-l fac mancand excesiv. Nu sunt bulimica, poate doar frustrata. Stiu ca procesul de constientizare e un pas inainte pe drumul spre normalitate – care o fi aia, insa este unul infertil daca ramane singurul. Caut cu infrigurare acea motivatie, acel ceva care sa se substituie cu succes mancarii… dar ce? Cu ce s-o inlocuiesc?

Cu nemultumirile personale, cu cele ale familiei sau cu problemele cotidiene? Cu oboseala ca stare generala, ca stare de fapt? Cu oboseala asta de care nu se scapa dormind, ci actionand altfel decat pana acum. Prea multe intrebari insa, fara niciun raspuns. Probabil ca nu sunt intrebarile care trebuie.

Reiau. Analizez ce simt. Ce vreau. Ce ma defineste acum. Realizez ca „frustarea” este un inceput corect, un atribut adevarat al realitatii mele actuale. De aceea, intrebarea corecta pluteste undeva intre „De ce sunt frustrata?” si „Ce ma frustreaza atat de tare incat autodistrugerea in faza incipienta sa fi debutat?”

Reiau analiza. Va trebui defalcata pe elemente, pe bucati de viata, pe directii de neimplinire, pe decizii gresite ale caror consecinte, urmand regula bulgarelui de zapada, au capatat dimensiuni coplesitoare, aproape imposibil de gestionat dupa atata timp de ignorare.

– va urma –

Care este reactia ta?
Articol bun
100%
Autor recomandat
0%
Despre autor
Amalia
Amalia
1Comentarii

Lasa un comentariu