Puterea dragostei
Directoarea editurii Dumbrava minunată era surprinsă de succesul cărții „Obstacolele dragostei”. Știa că e o carte foarte bună, dar nu se aștepta să se vândă atât de bine, având în vedere că lumea nu mai e interesată de cărți. Se pare că popularitatea bloggeriței „Enigma vieții” fusese cauza acestor vânzări de peste 100.000 de exemplare pe durata a două săptămâni și jumătate. Numele adevărat al autorului nu-l știa nimeni. Această persoană era cel mai popular blogger din România, avea milioane de fani în toată țara. Nimeni nu aflase cine e, ieșea rar în public purtând o mască amuzantă albă cu doi ochi mari de culoare albastră, două buze și câte o inimă mare roșie pe fiecare obraz.
Singura persoană care îi cunoștea identitatea se numea Cătălin, un jurnalist căruia în urmă cu 12 ani îi acordase un interviu online. El fusese fascinat de la început de ea și încercase să-i devină prieten. De atâta vreme îi era alături la bine și la greu fără să-i ceară nimic în schimb. Mădălina avea încredere în el. Doar lui îi povestise ce pățise în copilărie, într-o vacanță de vară, atunci când casa bunicilor luase foc cu ea înăuntru. Leziunile provocate de incendiu îi lăsase urme adânci pe fața și pe corpul ei.
Șocul fusese mare când medicii îi desfăcuseră pansamentul feței. Suferise mult. Până la urmă venise și acceptarea, dar refuzase să mai iasă din casă. Părinții nu mai insistaseră nici ei. Au căutat să-i cumpere tot ce-și dorea ea…
Prietenele ei deveniseră cărțile, citise o mulțime de cărți. Odată cu instalarea internetului, descoperise că îi place să scrie. Așa mult îi plăcea, încât nu se mai oprea, scria tot mai mult până câștigase primii ei bani. Asta o făcuse fericită pentru că putea să devină independentă financiar. Familia sa avea posibilitatea să aibă o viață liniștită. Încet, încet devenise cel mai de succes blogger din România și cel mai bine plătit.

Cătălin era singurul ei prieten. Cei doi nu se cunoscuseră niciodată față în față. Asta fusese înțelegerea de la început. Între ei nu existau secrete, vorbeau în fiecare zi la telefon. Deși niciunul nu recunoștea, erau dependenți unul de altul. Amândoi visau că într-o zi se vor vedea, dar nu îndrăzneau s-o spună cu voce tare. Ocazia a venit odată cu pariul făcut înaintea publicării cărții Mădălinei. Cătălin a provocat-o la un pariu care avea ca miză întâlnirea lor în carne și oase de Crăciun. Presimțea că romanul se va vinde într-un număr foarte mare de exemplare. Înțelegerea spunea că, dacă va fi vândută cartea în peste o sută de mii de bucăți, atunci se vor întâlni în prima zi a Sfintei Sărbători, cea a Nașterii Domnului.
Mădălina acceptase înțelegerea cu speranța că opera sa nu va avea un succes așa mare, dar în sufletul ei își dorea să-și cunoască prietenul, s- o îmbrățișeze măcar cinci minute. Îl iubea din tot sufletul. Ceea ce simțea pentru el, credea că va rămâne doar în inima ei, deoarece Cătălin era o persoană minunată care merita pe cineva pe măsura lui.
Vestea succesului cărții a cutremurat-o, pierduse pariul și, pentru prima dată, se putea pune în discuție să se vadă, iar acest lucru o speria foarte mult. Spera că prietenul ei va fi la fel de înțelegător ca până atunci și nu va insista să meargă mai departe cu înțelegerea.
Când sunase telefonul, tresărise. Cătălin era vesel.
– Bună! Ai văzut cifrele?
– Da…
– Am avut dreptate! Cartea va avea un succes imens. Felicitări, draga mea!
– Mersi! Mulți o cumpără din curiozitate, nu de altceva.
– O cumpără pentru că te adoră și vor să citească prima ta carte. Nu vor regreta nicio clipă alegerea făcută.
– Da…
– Auzi, mai ții minte ce am vorbit noi înainte de lansare?
Mădălina deja se încordase și începuse să tremure. Tot Cătălin spuse:
– Știu că nu te simți prea confortabil acum, dar ai fost de acord să facem pariul.
– Ce vrei să spui? Știi bine că a fost o glumă!
– O să respecți pariul! Îmi datorezi asta! 12 ani ți-am fost alături zi și noapte fără să-ți cer nimic în schimb. A venit momentul să vedem ce însemnăm unul pentru celălalt. Eu nu am nicio îndoială că tu ești cea mai importantă persoană din viața mea. Vreau să văd ce însemn eu pentru tine.
– Te rog, nu-mi face asta! Nu mă obliga să fac ceva ce nu pot. Mădălina plângea în hohote. Era acel moment pe care îl evitase toți acei 12 ani…
– Îți voi trimite adresa unde ne întâlnim.
– Nu vin! țipă Mădălina în telefon.
Cătălin închise telefonul, avea lacrimi în ochi, nu știa dacă făcea bine sau nu. I se rupea sufletul când o auzea plângând. Era conștient că risca s-o piardă. O credea în stare să pună punct relației, putea să se gândească că cineva o poate vedea cum arăta. El o încurajase foarte mult să iasă din casă cu mască, să meargă la evenimente, să vorbească cu fanii pe rețelele sociale. Cu toate acestea, trebuia să facă ceva ca ei să se întâlnească. Țineau prea mult unul la altul pentru a nu încerca să fie împlinită această dragoste.
Plănuiseră să se întâlnească la casa bunicilor lui, o căsuță dintr-un sat din județul Prahova. Nu mai locuia aproape nimeni în acel loc, cei bătrâni muriseră și cei tineri se mutaseră în zone mai accesibile. Mădălina știa de ea, chiar se gândise să meargă acolo, dar îi fusese teamă să plece de acasă. Acum nu mai avea de ales dacă nu dorea să-și piardă prietenul. De când vorbiseră ultima oară, numai plânse, nu se mai simțise așa de când venise de la spital. Nu suporta gândul să vadă Cătălin ce față monstruoasă are, să se sperie de ea așa cum o făcuseră părinții, atunci când o văzuseră prima dată după accident. Dar oricât de greu îi era, va merge la întâlnire. Dacă el își dorea atât de mult s-o vadă, îi va îndeplini dorința, măcar atât putea să facă pentru el.
Cătălin, în drum spre căsuța bunicilor, făcuse cumpărături. La un moment dat, trecuse pe lângă un amanet. În urmă cu o noapte visase că intrase chiar într-un amanet ca ăsta. Instinctul îi spusese că trebuie să intre. La fel ca în vis, îi sărise în ochi un inel de aur. Era genul de om care credea în coincidențe. În vis, cumpărase acea bijuterie și o ceruse de nevastă pe Mădălina undeva pe un covor de trandafiri roșii. Chiar își dorea să se căsătorească cu ea. Instinctul lui îi zise să-și urmeze visul. Așa făcuse, cumpărase inelul și trandafirii. Avea de gând, până venea prietena sa, să aranjeze căsuța la exterior cu beculețe luminoase, să pună un brad împodobit și multe accesorii care să dea o atmosferă de sărbătoare. Cumpărase inelul și trandafirii, gândind să tapeteze cu petale podeaua, de la intrare până în living, unde va pune o masă cu două lumânări mari, două farfurii cu tacâmuri și o sticlă de șampanie cu două pahare, pe o tavă.
La intrarea în camera de zi, vor fi legate baloane și o bucată de hârtie pe care va scrie cu litere mari: „Vrei să fii soția mea?”
Mădălina se duse la întâlnire cu șoferul pe care îl cunoștea de multă vreme. Erau obișnuiți unul cu celălalt. Înainte de plecare, luase un sedativ și punându-și căștile cu muzică la maxim, dormise tot drumul. Nu voia să se gândească la nimic. La poarta casei, se trezi. Trase aer în piept și intră. Cătălin o aștepta afară. Se apropiară unul de altul. Până să rostească vreun cuvânt unul dintre ei, Mădălina făcu o mișcare bruscă și își scoase masca.
– Ești mulțumit? țipă ea.
Începuse să plângă în hohote. Când Cătălin încercase s-o îmbrățișeze, se repezi să-l lovească cu pumnii în burtă. El reușise cu greu să-i blocheze mâinile. Cu mare greutate, o strânse în brațe. Mădălina plângea în continuare puternic. El nu îi dăduse drumul nici atunci când i s-au înmuiat picioarele. Se întinse cu ea în brațe pe zăpada așternută din curte și o mângâiase pe spate tot timpul. Avea și el lacrimi în ochi, îl durea sufletul că suferea atât de mult.
Cu trecerea minutelor, Mădălina încetase să mai plângă, dar nu se mișcase din brațele lui. Nu a mai avut parte de așa ceva niciodată. visase de multe ori acel moment. Dar în vis, de cele mai multe ori, ceea ce era frumos, romantic, se transforma într-un coșmar. Dorea să rămână așa îmbrățișați pentru totdeauna.
– Hei! Hai să intrăm în casă. S-a făcut frig.
Cătălin o îndepărtă puțin de el. Se ridică în picioare și o trase și pe ea sus. Apoi a condus-o spre intrarea în casă. O ținea de mână când deschise ușa. Mădălina începuse iar să plângă în hohote când văzuse priveliștea din fața ei. Nici nu îndrăznise să viseze la așa ceva.
– Crăciun fericit, draga mea! Te iubesc! Ești tot ce am mai scump în viața asta. Nu pot să trăiesc fără tine. Aș fi cel mai fericit om de pe lume dacă ai accepta să fii soția mea. Cătălin i-a pus inelul pe deget. Mădălina plângea în continuare. Pentru prima dată, cineva îi atingea fața și o mângâia.
– Adevărata ta mască e asta, nu aia făcută. Sub acești ochi, sub acești obraji sau sub aceste buze există o femeie unică de o puritate rară de care m-am îndrăgostit acum mulți ani și nu aș schimba-o pentru nimic în lume. Ai înțeles? Cătălin o sărutată ușor pe buze, apoi o îmbrățișă.
După acest moment emoționant, Cătălin a invitat-o să ia loc la masă, dar ea l-a refuzat, spunându-i că are nevoie să stea puțin singură. El i-a arătat camera unde să meargă.
Mădălina se întinse pe pat pe întuneric, se petreceau prea multe deodată, era copleșită de emoții. Simțea că se află într-un vis. De multe ori își lăsase imaginația să se joace, dar niciodată nu își imaginase că putea avea parte de așa ceva.
După 30 de minute, Cătălin bătuse în ușă, trebuia să știe dacă e bine. Ea îi răspunseră cu un da scurt. El nu se putu abține și se duse lângă ea pe pat. Mâna lui o atinse pe a ei.
– Sigur ești bine?
– Da.
– Știu că ți-a fost greu să vii. Nu am vrut să te oblig să faci asta. Aș da orice să nu suferi…
– Știu, a spus Mădălina, cu lacrimi în ochi.
– Odată și odată trebuia să ne vedem. Sunt convins că și tu în subconștientul tău ai vrut să ne întâlnim, altfel nu erai niciodată de acord cu înțelegerea. Așa e?
Mădălina nu spuse nimic. Cătălin se apropie mai mult de ea.
– Hei! Nici pentru mine nu a fost simplu să iau această decizie. Mi-a fost teamă că te voi pierde, dar ceea ce se întâmplă între noi de mulți ani m-a făcut să cred că vom trece cu bine și peste asta.
Cătălin o îmbrățișă și se uită drept în ochii ei.
– Te iubesc! îmi doresc să te sărut din cap până în picioare. Visez la asta de mulți ani, dar nu e nicio grabă. Vom aștepta până ești pregătită.
Mădălina își pune mâinile pe fața lui și începe să-l mângâie.
– Am visat de atâta ori că te mângâiam și te sărutam cu pasiune.
– Și eu, draga mea. Și eu. Dacă ai ști…
Cătălin nu mai rezistase, o sărută cu pasiune pe buze. Ea îi răspunse pe măsură. Cei doi nu s-au mai putut opri din a se săruta și în cele din urmă au devenit un cuplu așa cum visau de mult timp. Au adormit îmbrățișați. Peste câteva ore, când era deja dimineață și în cameră intrau razele soarelui, Mădălina s- a trezit să se ducă la toaletă. Cătălin a simțit- o.
– Unde te duci?
– Trebuie să merg la toaletă…
– Nu fugi, nu?
Cătălin se duse spre ea și o sărută.
– Te iubesc!
– Și eu te iubesc! N-aș putea fugi acum după noaptea asta. Îți mulțumesc!
– Nu ai pentru ce să-mi mulțumești. Ești viața mea, vreau să fim împreună pentru totdeauna.
Cătălin o sărută din nou cu pasiune. Mădălina îi luă mâinile și le pune pe fața ei.
– Vreau să te uiți atent la mine și să-mi spui sincer dacă nu te scârbește ceea ce vezi, dacă nu- ți dă fiori.
– Sincer să fiu, am avut mari emoții în ceea ce privește reacția mea când îți voi vedea fața, mi-a fost teamă că te voi răni. Dar când te- am văzut, prima mea reacție a fost să te protejez, să-ți alin suferința. Când te-am atins, am simțit imediat că ești fata de care m-am îndrăgostit. Nimic altceva nu a mai contat.
Dragul meu!
Mădălina avea lacrimi în ochi din nou. Îl sărută pe buze și îl îmbrățișă.
– Te iubesc! Să nu te îndoiești niciodată de asta.
– Nu mai scapi de mine, nici de tipa cu mască, știi nu?
– Mă descurc eu. Nu-ți face griji, zâmbi Cătălin.
Cei doi s-au îmbrățișat și s-au sărutat cu pasiune. Au ajuns iar în pat și au făcut dragoste. Pentru ei nu mai exista niciun obstacol în calea fericirii lor. A fost cel fericit Crăciun din viața lor.
Volumul poate fi achiziționat de aici.