Capitolul 7
Poți oferi doar ceea ce ai
“Valoarea unui om rezidă în ceea ce dă, nu în ceea ce este capabil să primească” – Albert Einstein
„Ascultarea și înțelegerea sunt o formă de a dărui, poate cea mai specială modalitate de a oferi necondiționat, fără a primi altceva în schimb decât emoțiile și gândurile celuilalt. Primești acces la lumea interioară a partenerului iar asta este conectarea ce se realizează când ne dăm voie să fim vulnerabili și în același timp suficient de puternici ca să-l susținem pe celălalt.
Dar ca să poți oferi atenție și empatie trebuie mai întâi să ai capacitatea de a-ți oferi ție atenție și empatie! Spun frecvent că nu poți oferi decât ceea ce ai! De multe ori aceasta este o afirmație care stârnește disconfort, poate chiar durere în unii participanți la cursurile mele.
Când vorbim despre asertivitate, despre a oferi un zâmbet, despre a fi blânzi cu ceilalți și înțelegători, oamenii din fața mea încep să facă grimase și să vină cu obiecții.
“Păi cum să-i zâmbesc dacă este furios și mă face și pe mine să fiu furios!”
“Să fiu blând!? Păi devine și mai agresiv!”
“Dar el mă înțelege pe mine?!”
“Nu pot să-l ascult când iar îmi spune că….”
Foarte repede ne uităm la ceilalți și căutăm motive pentru a justifica incapacitatea noastră de a oferi. Doar că principala piedică este la noi!
Înțeleg că este dificil să oferi un zâmbet când ție nu ți-a zâmbit nimeni de câteva zile. Înțeleg că a fi blând cu ceilalți presupune mai întâi exercițiul de a fi blând cu tine. Și cum ai citit deja în capitolul precedent, ca să-i poți înțelege pe ceilalți este esențial să te poți înțelege mai întâi pe tine.
Așa că te trimit încă o dată la tine! Fii bine cu tine, cultivă-ți toate emoțiile pozitive de care ai nevoie, dezvoltă-ți abilitățile pe care vrei să folosești și apoi îți va fi ușor să oferi dar și să primești.
Ca să îi ofer prietenei mele o eșarfă, trebuie mai întâi să cumpăr acea eșarfă! Că altfel nu am ce să-i ofer. Dacă vreau să îi ofer fiului meu o cină sănătoasă, mai întâi trebuie să o prepar, dacă vreau să ofer un curs nou clienților, trebuie mai întâi să-l documentez și să-l creez. Pot oferi doar ceea ce am deja!
A oferi, a dărui, face parte din noi. Însă pentru a o face în mod sănătos și asumat, actul în sine de a dărui trebuie să se facă din ceea ce avem. Astfel încât să nu devină un sacrificiu sau să devenim “salvatori” pentru alții și “călăii” propriilor nevoi.
Îți dau aici un exemplu pe care îl întâlnesc frecvent la clienții mei, în special la femei. Unele dau atât de mult din timpul lor încât ajung la epuizare și chiar depresie. Petrec zece ore la locul de muncă, cinci ore zilnic sunt pentru gospodărie și copii, mai au grijă de vreun părinte sau fac voluntariat și reușesc să mai doarmă cinci sau șase oare pe noapte. Avem cu toții 24 de ore într-o zi, dar asta nu înseamnă că sunt orele de dat altcuiva fără a avea grijă de tine, de sănătatea ta, de starea de bine, de nevoile tale. Aici nu se mai oferă dintr-o zonă sănătoasă și nu recomand astfel de excese. De multe ori ele sunt semnele stimei de sine scăzute și a unor relații nesănătoase.
Prin relație sănătoasă mă refer la raportul de la egal la egal între parteneri, la atitudinea Eu sunt Ok – Tu ești Ok ce naște comportamente asumate și comunicare asertivă. Varianta în care tu oferi în exces și ceilalți doar primesc fără a da ceva în schimb este o relație de dependență, care poate fi emoțională, funcțională sau financiară.
Cu luciditate și maturitate pot să observ ceea ce are nevoie partenerul meu și să îi ofer ceva ce eu am deja și vine să răspundă la nevoia lui. Subliniez încă o dată că ofer din ceea ce eu am deja, dintr-un surplus nu din prea-puținul meu.
De multe ori oferim în mod greșit, fie ceea ce vrem noi să primim, fie din “obligație”, ca să întoarcem un dar de la altcineva.
Probabil ți s-a întâmplat și ție să primești un cadou care nu ți se potrivea absolut deloc dar era ideal pentru cel care ți l-a oferit. Sau și mai frecvent, ai primit sfaturi și lecții de viață de la prieteni când tu aveai nevoie doar să fii ascultat!
Poate cel mai des observăm în relațiile de cuplu când el oferă dovezi de iubire prin gesturi mici precum cafeaua făcută dimineața sau grijă să te fi îmbrăcată adecvat vremii iar soția sa nu le observă. Pentru că ea are nevoie de dovezi sub formă de cuvinte sau sub formă de flori. Și atunci se ratează atât actul de a oferi cât și pe cel de a primi.
Îmi dau seama că și eu greșesc uneori oferind, fără să mi se ceară, sfaturi, idei, soluții, lecții….ofer din prea-plinul meu, din ceea ce am și cred că este util tuturor. Dar este pur și simplu nevoia mea de a dărui din ce știu și credința mea că îi va fi util interlocutorului. Nu înseamnă că ceilalți chiar au nevoie de ce ofer sau că vor să primească.
Și cărțile pe care le scriu sunt tot o formă de a dărui ceea ce eu am, sperând că oamenii le vor vedea utilitatea, se vor bucura și vor aprecia cadoul meu.
Conștientizăm din nou cât de important este să-i ascultăm și să-i înțelegem cu adevărat pe ceilalți? Cât de vital este să ne cunoaștem și să ne înțelegem pe noi înșine?
Mai sunt și darurile din obligație, când oferim ca să primim ceva în schimb sau ca să ne eliberăm de “povara” unui dar din partea altcuiva. De cele mai mulți ori asta se întâmplă pentru că nu știm să primim. Trezește în noi sentimentul de vină cum că nu am merita sau resimțim teama de a deveni dependenți din cauza datoriei pe care o percepem.
În munca mea observ cel mai des incapacitatea de a primi complimente sau feedback. Oamenii nu știu să primească o vorbă bună, cum este cazul unui mulțumesc, a unui compliment sau a unei aprecieri sincere. Dar nu știu să primească nici o critică, un feedback negativ sau o părere diferită de a lor.
Nu știm ce să facem cu ceea ce primim și nu vrem să le fim datori așa că respingem darurile celorlalți. Și pentru că deseori proiectăm și asupra lor propriile emoții, ajungem ca nici noi să nu dăruim din toată inima. Ne îndepărtăm unii de alții deși ne dorim contrariul. Îmi doresc ca această carte să schimbe acest lucru și să ne dea curajul să investim cu adevărat în relațiile noastre.
Jacques Salome spunea în una din cărțile sale că “A primi ceva nou înseamnă a-ți asuma riscul de a te schimba, de a te transforma, oricât de puțin, iar omul este dominat de imensa teamă de schimbare”. Cât de adevărat!
Când primesc ceva, fie că este un obiect pe care să-l păstrez în casă, fie că este un compliment, îl las practic pe celălalt să pătrundă în intimitatea mea…. Când primesc devin vulnerabil. Am curajul să fiu vulnerabil? Să fiu eu însumi chiar și cu darul celuilalt?
Când nu poți primi, exersează! Îți poți crește flexibilitatea la schimbare prin a adopta schimbări mici zi de zi. Și poți învăța să primești prin a accepta mai ușor ceea ce vine către tine. Primește imprevizibilul vieții, primește o invitație la cafea, primește un compliment.
Apoi exersează abilitatea de a dărui din inimă, fără a aștepta ceva în schimb. Dăruiește celor cu care probabil nu te vei mai întâlni niciodată. Dăruiește din ceea ce ai deja. Oferă un zâmbet și o vorbă bună, dă un telefon unui vechi prieten, trimite un email de mulțumire unui coleg, sunt atât de multe forme de a dărui!
S-a demonstrat științific că oferirea unui cadou ne produce mai multă bucurie decât primirea lui. Generozitatea produce niște modificări în emisfera dreaptă a creierului, ceea ce duce la plăcere. De asemenea s-a observat că adulții sunt mai fericiți când își cheltuie banii pentru a cumpăra ceva celorlalți decât pentru a cumpăra pentru ei înșiși.
Dacă ești părinte probabil înțelegi foarte bine ce spun. Mă duc la mall să îmi cumpăr o rochie și mă întorc probabil fără rochie dar cu trei hăinuțe pentru copil. Și sunt foarte bucuroasă făcând asta. Întru pe o librărie online să îmi cumpăr trei cărți și ajung să plasez o comandă de zece cărți pentru că una ar fi bună pentru soțul meu și încă șase cărți sunt absolut minunate pentru băiatul meu. Și din nou sunt foarte bucuroasă de ceea ce am făcut.
Așa că exersează abilitatea de a oferi! Atenție însă să o faci dintr-o zonă sănătoasă, fără a-ți risipi resursele de orice fel: bani, energie, timp. Când ajungi la burn out pentru că îți oferi timpul suplimentar la locul de muncă nu este un mod bun de a dărui. Nici să ajungi la depresie pentru că uiți de nevoile tale în timp ce răspunzi la nevoile celorlalți! Nici să rămâi fără economii pentru că ai cumpărat în exces cadouri de Crăciun pentru toată familia extinsă.
Specialiștii spun că fericirea produsă de gestul de a dărui acționează ca o recompensă pentru darurile făcute și ca atare determină ca astfel de gesturi să se repete. Aceste gesturi se propagă în primul rând datorită sentimentelor pozitive pe care le generează în noi și mai puțin din simplul gest de a oferi.
Eu recomand să oferi cu multă generozitate zâmbete, vorbe bune, înțelegere și timp de calitate familiei și prietenilor. Aceste daruri aduc cele mai mari beneficii atât pentru tine cât și pentru cei care le primesc.
Am mai spus despre reciprocitate …dacă dăruiești (bani, timp, bunătate, cunoștințe) toate se vor întoarce la tine. Universul acționează astfel încât ceea ce dăruiești să se întoarcă înzecit, din locuri și de la oameni de la care nu te aștepți. Gestul în sine de a dărui te ajută să te simți mai bine, să ai o relație mai bună cu tine însuți și apoi cu ceilalți. John Maxwell spunea într-o carte “Simplu gest de a da bani sau o altă bogăție face să se întâmple ceva în noi. Distruge demonul lăcomiei.“
Crește tu personal și emoțional ca să poți dărui din tot sufletul. Un dar adevărat este o ofrandă în spatele căreia nu se ascunde nici o cerere, nici o așteptare …
Mă surprind de multe ori oferind, așa din senin. Discut cu cineva și mă surprind oferind o mână de ajutor fără să îmi fie cerută, un compliment sincer ce apare instantaneu sau o recomandare de vreo carte sau vreun loc. Poate cel mai frecvent ofer necondiționat zâmbete. Și alinare prin ascultare activă și empatică.
Dar nu am fost tot timpul așa. Îmi amintesc când eram mica, mama dădea tot timpul mâncare și prăjituri vecinilor, colegilor de la muncă și rudelor. Oferea și încă o face, cu toată inima, fără nici o așteptare. Și eu eram contrariată… nu înțelegeam de ce face de două ori mai multe prăjituri decât avem nevoie. Asta costa bani și timp. Îi spuneam, ca un reproș…
-Ție nu îți dă nimeni nimic! De ce te chinui atâta?
– Nu mă chinui deloc. Mă relaxez când le fac și le dau și lor
– Dar pe tine te ajută cineva vreodată?
– Lasă mama…. Dar din Dar se face Rai!
– Da, cum să nu! Până una alta nu ne dau banii afară din casă.
– Dar avem ce mânca, avem să dăm și altora… Fii bună Daniela! Dar din Dar se face Rai!
Și s-a făcut! De fapt îl face mama zi de zi. Continuă să fie cea mai bună femeie pe care o cunosc. Tot nu știe să facă doar 30 de gogoși, mai mult decât suficient pentru noi. Face 100 … să fie pentru toată lumea. Nu face o oală de sarmale, face două! Să fie pentru toată lumea.
Așa că am învățat și eu să fiu bună. Ofer și eu ce pot, ce am, ce îmi este ușor și plăcut. Te invit și pe tine să oferi. Să dăruiești că poate, unul câte unul, facem Rai!”
Cartea „Cum să vorbești ca să fii înțeles. Ghid de comunicare asertivă” poate fi achiziționată de aici.
