Citesti acum…
Fiecare pe lumea asta, femeie ori barbat, are puterea de a face orice, numai sa-si doreasca

Fiecare pe lumea asta, femeie ori barbat, are puterea de a face orice, numai sa-si doreasca

de  Cristina Lincunoiembrie 19, 2021

Continuam pe Chic Elite seria interviurilor cu femeile care au un cuvant de spus in comunitate. De la antreprenoare, la angajate, la scriitoare, la artiste independente si pana la femei care au ales sa lucreze de acasa sau sa se dedice in exclusivitate casei si familiei, fiecare dintre ele reprezinta un model, o lectie, un prilej de reflectie, chiar daca nu toate se afla in lumina reflectoarelor, chiar daca nu toate sunt (inca) celebre.

Astazi am invitat-o pe Catalina Pana sa ni se alature. Catalina a debutat editorial anul acesta, la editura Petale Scrise, cu romanul „Dama de Pica”, roman ce poate fi achizitionat de aici.

Catalina, in primul rand, iti multumesc ca ai acceptat invitatia Chic Elite. Voi incepe direct, cu intrebarile grele 🙂 Glumesc. Sau nu! Tu decizi. Asadar, cine esti? Te-as ruga sa ne spui cateva cuvinte despre tine.

Imi este intotdeauna foarte greu sa vorbesc despre mine. Parca nu gasesc niciodata cuvintele potrivite. Sunt copil crescut la tara. De acolo vin si intr-acolo ma duc de fiecare data cand mi se face dor de frumusetea lucrurilor simple.

In lumea literaturii, par un fel de struto-camila, fiind in acelasi timp autoare, cititoare si blogger. Sunt un om de bine caruia ii place sa se inconjoare cu bine, incercand astfel sa faca lumea un loc mai frumos. Iubesc la nebunie cartile si muzica anilor 80-90.

In rest, sunt mama, sotie si posesoarea a doi motani cuminti, am un job cu norma intreaga, imi place sa gradinaresc si sa prajituresc. Sunt mereu o persoana vesela, ce vede partea plina a paharului. Veti gasi pe blogul meu o tona de materiale glumete si jucause, pline de auto-ironie si sarcasm.

Iubesc linistea, nu sunt asadar fan al iesirilor in oras sau al locurilor zgomotoase si aglomerate. Prefer o cana cu ceai sau un pahar de vin, alaturi o carte buna, sau o sesiune de scris. Ador si respect arta in toate formele ei.

Cum ai inceput sa scrii? Stiu ca ai si un blog (https://catalinapana.blogspot.com/), asa ca imi permit sa intreb, ce a fost mai intai, blogul sau cartea?

Mai intai a fost stiloul chinezesc. 😊

Am inceput sa scriu versuri inca din clasa a cincea, chiar daca stangace si scurte. Am continuat in liceu, sub indumarea dirigului, scriitorul Dan Mucenic, cu proza scurta si poezii mai elaborate, care au fost publicate in diverse reviste si ziare. Apoi am scris in presa.

Blogul a aparut in urma cu treisprezece ani, iar acum, privind in urma, ma minunez de bazaconiile pe care le puteam scrie la inceput. 😊 Recent, am transformat blogul intr-un instrument de sustinere a autorilor romani, prin interviuri si recenzii ale cartilor acestora.

Ideea romanului „Dama de pica”, in schimb, a aparut acum mai bine de unsprezece ani (atunci cand am incheiat capitolul Austria), dar abia anul trecut am gasit curajul de a o pune in cuvinte. Totul a inceput ca o gluma si a sfarsit prin publicarea manuscrisului la Editura Petale Scrise, o editura care alege autori buni, foarte buni chiar, si, cumva, nu stiu cum, mi-au gasit si mie loc printre ei. De curand, am lansat si o antologie de povestiri scurte impreuna cu ceilalti colegi de la Editura, o carte pe care o recomand cu drag nu numai pentru ca in ea se regaseste si o povestire de-ale mele, dar si pentru ca am participat la corectura manuscrisului. Vin sarbatorile, ce poate fi mai potrivit drept cadou decat o carte cu miros proaspat de tipar?

Exista vreo legatura intre romanul tau „Dama de pica” si nuvela cu acelasi nume semnata de Aleksandr Puskin?

Nu. In afara de titlu, cele doua nu au nimic in comun.

Pentru cartea mea, acest titlu s-a potrivit ca o manusa. Daca e sa cautam semnificatia, vom afla ca Pica reprezinta o sulita, simbolizand soldatii și barbatii, iar personajul Ioana traieste intr-o lume dominata de barbati, este o femeie dura, directa, isi ascunde emotiile, dar nu uita sa iubeasca. Dama de pica este o invingatoare intr-o lume care ii este potrivnica. Trebuie sa amintim si de pasiunea ei pentru jocul de Poker.

Este greu sa fii scriitor in ziua de azi? Cum vezi piata de carte din Romania? Dar cititorii romani? Cum au primit ei cartea ta?

Daca scrii destul de bine cat sa fii publicat, nu este greu sa te remarci. Greul vine abia dupa. Este un efort urias, mai ales pentru un autor debutant, dar si pentru o editura relativ mica, sa deschida piata, sa promoveze si sa vanda cartea respectiva.

Cat despre piata de carte din Romania, consider ca este una semi-inchisa, cel putin asa se vede din coltul meu de lume. Cititorii romani cumpara carti intens promovate si, de cele mai multe ori, aceste carti sunt ale autorilor straini. Multi sunt reticenti cand vine vorba de literatura romana, mai ales cea contemporana, dar oamenii trebuie sa stie ca am evoluat de la scrierile pe care le-am studiat pe bancile scolii.

Cat despre sectorul literar in care ma incadrez, adica romance-erotic, acesta a luat-o nitel la vale in ultimul timp… Din dorinta de afirmare, de renume si de bani, s-a ajuns la scoaterea pe piata a unor carti care fac confuzie grava intre dragoste si abuz emotional, carti care, de multe ori, sunt lipsite de substanta, dar pline de scene de sex agresiv, femei batute si umilite „de amorul artei” sau tinere indragostite de barbati cu probleme grave la mansarda. Aceste povesti intra deja in sfera patologicului si fac parte, din punctul meu de vedere, din literatura de nisa.

Acest tip de scriere nu este citit doar de cei ce au peste 18 ani, unii incep de la 17 sau chiar 16, iar parintii, de cele mai multe ori, nu controleaza ce citesc adolescentii lor, ei doar se bucura sa ii vada citind.

Vrem sau nu, ca scriitori avem si un rol educativ, prin cartile noastre. Iar ceea ce fac unele carti se numeste anti-educatie. S-a ajuns la o desensibilizare in masa a publicului cititor, pentru ca, brusc, o poveste frumoasa de dragoste nu mai este suficienta.

Cat despre cartea mea, aceasta a fost primita destul de bine, poate mai bine decat m-as fi gandit. Inca astept sa apara criticile goale, dar pana acum nu s-a intamplat.

Din ce te inspiri? Scrisul este doar o pasiune sau ocupatie de baza?

Daca nu te cheama King sau Brown, nu cred ca poti trai din scris in Romania. La baza sunt jurnalist, dar activez in domeniul comunicarii de marketing pentru una dintre cele mai mari companii din lume. Este un job ce ma tine mereu in priza, un job care impleteste mai multe dintre pasiunile mele. Ma poti numi corporatista, jur ca nu ma supar. 😊

Scrisul este o pasiune. Ma inspir din viata de zi cu zi, de aceea personajele mele par rupte din realitate. Te astepti sa le intalnesti pe strada. Limbajul folosit este de asemenea unul uzual, asta aduce cititorul mai aproape. E ciudat sa citesti o carte cu dex-ul langa tine, asa ca eu aduc literatura la nivel de conversatie cu gandurile cititorului.

Ce urmeaza dupa „Dama de pica”, ne poti da macar un indiciu?

Am cateva proiecte frumoase, unele finalizate, altele in lucru, dar prima la publicare va fi o carte din genul romance-erotic, cu o poveste minunata in spate, despre un barbat avand copilaria marcata de violenta tatalui si o tanara pictorita care a crescut intr-un orfelinat. Fiecare dintre ei trebuie sa se impace cu trecutul si sa isi infrunte fricile pentru a putea merge mai departe. O carte picanta, romantica si dureroasa in acelasi timp.

O intrebare de care nu scapa niciuna dintre intervievatele Chic-Elite: Care este viziunea ta vizavi de femeie si putere? Te consideri feminista?

Ah, la naiba, iar mi-am amintit ca inca n-am ajuns in punctul in care sa ne permitem o menajera!

Nu stiu daca ajuta informatia asta, dar la mine in casa eu sunt cea care deschide borcanele. 😊

Lasand gluma la o parte, consider ca barbatii si femeile sunt construiti diferit, dar ca pot foarte bine excela in absolut orice isi propun. Cunosc femei ingineri constructori care fac o treaba al naibii de buna, dar cunosc si barbati casnici, care se ocupa de casa si de copii. Nu ma consider neaparat feminista, dar am o mare problema cu misoginii si cu cei care pun diverse etichete femeilor, doar pentru ca sunt femei – cum ar fi „locul femeii e la cratita”. Traim intr-o epoca in care nu mai este strict necesar sa gatim, pentru ca totul se poate comanda butonand telefonul (pe mine gatitul ma relaxeaza, dar urasc sa gatesc daca sunt obligata), exista masini de spalat si uscatoare, exista crese si baby-sitter, exista aspiratoare robot. Si eu stiu sa folosesc un patent, o bormasina. Daca nu ma pricep, chem un instalator si stiu ca si sotul meu ar face acelasi lucru. In plus, totul intr-un cuplu trebuie, din punctul meu de vedere, impartit la doi. De ce nu si treburile casnice?

Consider ca fiecare pe lumea asta, femeie ori barbat, are puterea de a face orice, numai sa-si doreasca. Iubesc barbatii, m-am casatorit cu unul. Ce-ar fi viata noastra fara ei?

Mutumesc tare mult!

Care este reactia ta?
Articol bun
0%
Autor recomandat
100%
Despre autor
Cristina Lincu
Comentarii

Lasa un comentariu

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord