Pentru prima data pe Chic Elite, un interviu la dublu cu doua specialiste in relatii publice, a caror cariera a cunoscut o evolutie cat se poate de interesanta, de la stiinta comunicarii de business, la stiinta comunicarii cu sine si impartasirea acesteia. Ce inseamna asta mai exact vom afla impreuna din interviul oferit de Cristina Mihaila – facilitator constelatii familiale si Catalina Ochesila – instructor yoga si astrolog.
Pe scurt, care a fost traseul pe care l-a cunoscut cariera voastra?
CM: Am lucrat in comunicare si marketing aproape 20 de ani, schimband mai multe industrii, de la telecom si non-profit la bancar, iar in prezent, IT. In urma cu aproape 10 ani, pe fondul unor provocari in viata personala, am inceput sa merg la terapie individuala si de grup, sa citesc despre mindfulness si sa particip la diverse workshopuri pe teme acoperind o gama larga de practici si metode, de la yoga si reiki la psihodrama si coaching. Cumva, parca eram in cautarea a ceva cu care sa rezonez mai profund, pentru ca toate aceste experiente au fost interesante, dar dupa o vreme am renuntat la practicile respective si m-am orientat catre altceva. Cautarea a luat sfarsit in 2013 cand am ajuns la primul workshop de constelatii familiale.
CO: Pana la un anumit punct, am fost ca un tren pe sina – am inceput sa lucrez inca din timpul facultatii si am continuat sa evoluez pana am ajuns intr-o gara unde am avut de facut o alegere. Sa ma sui in alt tren sau sa iau rata? A fost un moment important pentru ca mi-am dat seama ca daca nu ma sui atunci in autocar, probabil nu o sa ma mai sui niciodata. Lasand metaforele la o parte, fac si acum comunicare si imi place foarte mult, dar mi-am acordat o pauza de aproape un an, din care doua luni le-am petrecut in India sa ma instuiesc in Yoga.
Yoga, meditatii, respiratie constienta, terapie transgenerationala, astrologie. Cum si unde v-ati specializat in fiecare dintre aceste tehnici de cunoastere a sineului si a lumii?
CO: Cu astrologia cochetez de foarte multa vreme, cred ca de cand am inceput sa imi pun intrebari. Mi se parea incredibil ca exista oameni care pot sa iti spuna ceva despre tine fara sa te cunoasca, uneori fara sa te vada, doar stiind cand te-ai nascut… si unde. Si sa-ti mai spuna eventual si ceva ce urmeaza sa se intample in viata ta… magie curata. Voiam si eu sa stiu cand o sa iau vreo nota proasta sau buna la scoala, iar mai tarziu cand o sa-l intalnesc pe Fat Frumos. Norocul meu ca am continuat sa sa invat despre asta, altfel credeam in continuare ca horoscopul din media imi prezice viitorul si astrologia e un fel de dat in bobi. Am facut cursuri in Romania, cu Ion Hristescu aka Vrajitoarea Electrica, dar si multe cursuri online si multe carti. Inca ma documentez si citesc despre asta, mai ales ca aplicabilitatea a evoluat ajungand pana la psihoastrologie si astrologie evolutiva. Cu Yoga m-am intalnit in pragul unei operatii de menisc. Aveam dureri foarte mari si verdictul medicului a fost foarte clar „Cand esti pregatita, te astept. Mai bine de atat n-o sa-ti mai fie”. Nu m-a incantat ideea, asa ca am ales sa incerc altceva timp de sase luni si daca nu se schimba nimic, fie, ma si operez. Ca majoritatea, am inceput cu partea fizica din yoga, cu sportul, la mine acasa. Am gasit diverse programe online sau mi-am comandat DVD-uri si am practicat zilnic. Dar pentru ca am vrut mai mult am inceput sa citesc si sa ma documentez si am ajuns si la filosofia Yoga si la sutre si la tehnici de respiratie si la meditatii. Usor, usor mi-am dat seama ca imi schimbam stilul de viata, dar si perspectiva asupra vietii. Au trecut sapte ani de atunci si nu m-am revazut cu medicul ortoped. Si pentru ca am vazut ce efecte a avut Yoga pentru mine, am vrut sa pot sa impartasesc si cu altii si asa am ales sa plec in India sa studiez.
CM: Dupa ce am experimentat prima oara ce inseamna constelatii familiale, am fost asa de fascinata, incat am devenit „abonata” la Dorina Mocanu. Ea este facilitatoarea cu care am inceput sa lucrez si care a adus acest tip de terapie transgenerationala in Romania. Sistemul dupa care functioneaza metoda, creata de Bert Hellinger in anii 90, mi-a schimbat viziunea asupra vietii. Pe scurt, fiecare participant isi lucreaza problema sau intentia cu care a venit la workshop, iar cu ajutorul membrilor grupului se „pune in scena” situatia din familia, cuplul sau firma respectivului, in functie de ce anume doreste sa rezolve. Intr-un mod la prima vedere „magic”, reprezentantii parintilor, iubitului sau colegilor celui care isi lucreaza constelatia incep sa se poarte ca aceia, desi nu ii cunosc si nu au informatii despre ei. Explicatia este legata de actiunea campului morfogenetic in care suntem practic cu totii interconectati, de neuronii-oglinda prin intermediul carora comunicam dincolo de cuvinte si de traumele sau blocajele pe care le mostenim de la parintii si bunicii nostri, pe langa caracteristicile fizice si comportamentale. Insa, a explica ce se intampla la un workshop de constelatii familiale nu reuseste nici pe departe sa redea atmosfera de acolo si intensitatea energetica a demersului. Trebuie incercat! Revenind la mine, dupa ce am participat la o multime de astfel de workshopuri, am ajuns la un moment dat sa vad „in cap” cum as lucra o constelatie familiala a cuiva care imi povestea o problema personala sau de serviciu. Si atunci am realizat ca trebuia sa incep formarea si sa devin facilitator, ceea ce am si facut, incepand din 2017, cu Jutta ten Herkel si Ion Bucur, doi dintre cei mai cunoscuti constelatori si formatori ai metodei.
Cum v-au schimbat ele pe voi / ce valoare v-au adus / care sunt principalele lecții pe care vi le-au oferit?
CM: Cum spuneam mai sus, modul de a vedea viata si legile iubirii specifice constelatiilor familiale mi-au schimbat complet viziunea. Eu sunt o fire foarte analitica, asa ca un gen de terapie in care te uiti la fapte, nu la interpretari mi se potriveste perfect. In plus, sunt o persoana practica si mi se potriveste sarcina de a cauta dezordinea dintr-un sistem (in cele mai multe cazuri sistemul de familie, dar poate fi si un sistem organizational, dintr-o companie de exemplu) pentru a face ordine si a „repara” astfel imaginea mentala despre respectiva situatie a celui care decide sa foloseasca metoda aceasta ca terapie.
CO: In ceea ce priveste Yoga, sigur am scapat de operatia de menisc. Concret. Restul beneficiilor tin mai ales de cum vad lucrurile acum, de prioritatile in viata, de cum imi gestionez stresul si propria persoana. Acum sapte ani eram altfel. Nu numai ca ma enervam foarte usor, dar ma si afectau foarte multe lucruri si situatii. Ce imi place foarte mult la acesta disciplina sau instrument este ca nu poate fi explicat. E ca si cum ai incerca sa explici culoarea albastra. Fiecare o percepe altfel. La fel e si cu Yoga. E un instrument pe care il poate folosi oricine. In functie de practica individuala, rezultatele si experienta sunt absolut personale. In Yoga nu trebuie sa crezi nimic, stii sau nu stii. Si stii doar experimentand personal. Iar astrologia, la randul ei, mi-a dat un instrument de cunoastere. M-am inteles mai bine pe mine, dar si pe cei din jur si chiar si contextul in care ne invartim in fiecare zi. De Mercur Retrograd a auzit aproape toata lumea, dar imagineaza-ti ca sunt multe astfel de aspecte care se intampla aproape zilnic pe cer. Si cum toti suntem praf de stele…
Exista o reticenta a publicului larg in ceea ce priveste modul prin care voi propuneti cunoasterea de sine si, implicit, evolutia spirituala? Credeti ca exista un gol cultural in acest sens?
CO: Cred ca suntem generatia cu cel mai ridicat nivel de confort din toate generatiile care au trait pana acum, dar si cea mai predispusa la nevroza. Din cauza acestui confort, a multitudinii de informatii si optiuni, am ajuns sa nu mai stim cand sa ne oprim. Pana la urma, pe toti ne intereseaza calitatea vietii, iar ea este data de modul cum o experimentam noi insine. Orice facem in exterior are valoare doar in masura in care ne modifica experienta interioara, persoanala. Cunoasterea de sine te ajuta sa fii responsabil, respons-abil, adica sa ai capacitatea sa raspunzi intr-un anumit fel la contextul in care te gasesti, sa raspunzi din cea mai buna versiune a ta, de care esti constient si la care ai acces. Cred ca din ce in ce mai multi am ajuns intr-un punct in care cautam ceva. Ceva care sa ne imbunatateasca noua, personal, calitatea vietii. Pentru mine au fost Yoga si astrologia. Nu sunt singurele variante sau cele mai bune, dar pentru mine functioneaza. Si ma bucura cand vad ca functioneaza si pentru altii. Dar n-as spune neaparat ca reticenta e mai mare decat pentru orice alt lucru despre care nu stii. Nici cafeaua nu a fost adoptata din primul moment, iar acum este una din cele mai consumate substante. Cred ca fiecare isi gaseste tehnica potrivita sa-si imbunatateasca experienta vietii, la momentul potrivit pentru el.
CM: Depinde unde ne uitam. Sincer, nu mai simt de ceva vreme niciun „gol cultural”. Daca acum niste ani ma abtineam sa discut despre terapie, mindfulness, influenta diferitelor energii asupra vietii si alegerilor noastre… acum intalnesc din ce in ce mai multi oameni care sunt nu numai deschisi la subiect, dar si foarte avansati in sensul acestei cunoasteri. Asa am reusit sa invat si eu mai multe, de la cei din jurul meu si sunt foarte recunoscatoare pentru asta.
Cum s-a schimbat mentalitatea oamenilor in ultimii 20 de ani? Exista vreo contradictie cu religia majoritar ortodoxa a romanilor?
CM: Din punctul meu de vedere nu exista nicio contradictie. De exemplu, eu tin post in fiecare vineri si uneori merg la biserica, este o alegerea personala. In acelasi timp, tot ca alegere personala, practic meditatie sau reiki. Sunt foarte multe principii care sunt identice sau asemanatoare la practica religioasa ortodoxa si la diverse curente de mindfulness. Prezenta, constientizarea, alegerea de a trai in adevar si de a face bine celorlalti, renuntarea la ego si la mandrie sunt doar cateva dintre ele. Din experienta mea, te poti apropia de Dumnezeu si repetand o mantra in timp ce respiri profund in liniste perfecta, si spunand Tatal Nostru. Cred ca e mai mult o chestiune legata de autenticitatea demersului decat de metoda si cuvintele alese.
CO: Ah, as avea atat de multe de spus aici, dar nu avem timp si nici spatiu. Ar trebui sa dati interviul in foiletoane. Yoga este o tehnica, nu este o religie si din aceasta perspectiva ea poate fi practicata de oricine, indiferent, de religie, sex, varsta… Principiile de baza, adica valorile esentiale de viata se regasesc in majoritatea religiilor – sa nu furi, sa nu ucizi, sa nu minti… etc… sunt valori umane. Fundamentul religiei este credinta. Yoga este despre practica si atat. Dincolo de asta, poti sa crezi ce vrei. Daca practica ma ajuta sa am o experienta buna de viata, aici si acum, si sa fiu cea mai buna versiune a mea in acest moment, o fac doar pentru asta, nu pentru ca o sa ajung in Rai la un moment dat. Cat despre astrologie – sa-ti spun ca unele dintre marile sarbatori ortodoxe, ba chiar religioase in general, se stabilesc in functie de fazele lunii?
Cum impacati activitatile voastre legate dezvoltare personala cu responsabilitatile de management pe care le aveti in corporatii importante?
CO: Cand sunt la birou sunt la birou. Nu amestec lucrurile decat in masura in care eu sunt cum sunt acum, care este perspectiva mea de viata acum si cum abordez lucrurile. Faptul ca pot sa practic o tehnica de respiratie intr-o sedinta prea lunga prentru a-mi pastra concentrarea cred ca nu face decat sa ma ajute in viata profesionala. Sau sa nu ma enervez cand e Mercur Retrograd si crapa reteaua. Cred ca e important ca nu ma mai iau asa de in serios. Nu ca nu nu imi indeplinesc responsabilitatile cu seriozitate, ci ca mi-a disparut incrancenarea si stresul.
CM: Pana acum ceva vreme, am trait cu impresia ca activitatea mea profesionala este complet separata de cea vocationala, ca sa zic asa. Evident, existau influente dintr-o parte in alta, dar nu le amestecam. In ultimul timp, insa, am realizat ca le pot integra, pentru ca exista acum un curent foarte puternic de mindfulness in business, sunt cursuri de „mindfulness for managers”, iar in compania in care lucrez se pune accent pe cultivarea acestor abilitati.
Faptul ca sunteti femei a fost vreodata un impediment in viata profesionala?
CM: Sincer, nu mi s-a parut niciodata a fi un impediment ca sunt femeie. Poate am fost norocoasa ca am lucrat in medii foarte sanatoase din punct de vedere al egalitatii de gen.
CO: Si eu am fost norocoasa din acest punct de vedere. Poate si pentru ca am lucrat in acelasi gen de medii, in care experienta si rezultatele profesionale au contat mai mult decat altceva.
Va leaga o prietenie de peste 20 de ani, inceputa in facultate. Ce contributie aduce prietenia in viata unei femei? Cum este in cazul vostru?
CO: Cred ca prietenia este foarte importanta si pentru femei si pentru barbati, in egala masura. Prietenii sunt familia pe care ti-o alegi, constient si asumat. Da, ma consider norocoasa ca avem o prietenie de peste 20 de ani, am trecut prin multe impreuna si inca mai trecem. In plus de asta, cred ca suntem si destul de diferite incat sa ne oferim una alteia o perspectiva noua asupra lucrurilor, sa ne completam si sa ne sprijinim. Si, nu in ultimul rand, sa ne bucuram de viata.
CM: Eu o consider pe Catalina sora mea. Nu am frati si cred ca principalul beneficiu al copiilor unici este ca ne putem alege „fratii”. Am si alte prietene apropiate, iar pentru mine personal conectarea la „tribul femeiesc” este cruciala pentru centrare si prezenta. Sunt foarte recunoscatoare tuturor femeilor din viata mea carora m-am confesat, care mi-au incredintat secretele lor, cu care am lucrat impreuna, ne-am bucurat si am plans impreuna si am creat comunitatea bazata pe respect si prietenie in care traim. Nu imi imaginez viata fara prietenele mele.
Unde va gasim in online?
CM: Pe pagina mea de Facebook.
CO: Pe mine ma gasiti aici.
In weekendul 16-17 noiembrie organizati impreuna reConnect. Vrem sa stim totul despre acest eveniment!
CO: Cred ca la baza ideii pentru acest weekend a stat ce spuneam mai sus, faptul ca nu prea mai stim sa ne oprim, sa respiram, sa vedem ce se intampla in jurul nostru si mai ales in noi, sa ne dam o pauza. In al doilea rand, ni s-a parut ca se leagau lucrurile – ne oprim, ne cunoastem, experimentam si vedem. Ce mi se pare fascinant la constelatiile familiale este ca, precum Yoga, nu pot fi explicate. Sigur, se scrie mult despre ambele, articole, carti, studii, dar experienta personala este unica si irepetabila. Pana nu incerci tu, nu stii. Asa ca despre asta a fost vorba cand ne-am gandit la acest proiect – plecam de la fiecare, cu harta lui astrala, cu corpul lui, cu reactiile lui, cu emotiile lui si ajungem la contextul mai larg, al sistemului familial din care face parte si cum toate sunt conectate intre ele. Va fi o experienta interesanta si cred ca ne vom si distra la ReConnect.
CM: Catalina este initiatoarea acestui proiect si tot ea i-a gasit numele reConnect. La ce a spus ea mai sus, as adauga ca weekendul 16-17 noiembrie reprezinta un proiect pilot, asa ca fiind primul, ne intereseaza inainte de toate sa testam diferite metode si sesiuni tematice si sa obtinem feedback de la participanti. Le oferim acestora o experienta de reconectare la ei insisi prin metodele pe care noi le practicam si facilitam, astfel incat fiecare sa isi gaseasca ceea ce ii trebuie. Astept cu mare nerabdare acest weekend si ceea ce ne va aduce tuturor, fie ca suntem participanti sau facilitatori.
O intrebare de care nu scapa niciuneia dintre intervievatele Chic-Elite: Care este viziunea voastra vizavi de femeie si putere? Va considerati feministe?
CO: Feminismul, ca majoritatea *ism-urilor cred ca este o extrema si eu nu sunt adepta extremelor. Nu cred ca am fost niciodata, dar acum cu atat mai putin. Am un mare respect pentru cele care au luptat si inca o mai fac si le onorez exercitandu-mi drepturile pentru care multe au si murit.
CM: Eu personal nu ma consider feminista. Sunt profund recunoscatoare celor care au initiat miscarea in urma cu zeci si chiar sute de ani, care s-au revoltat si care au luptat pentru drepturi egale pentru femei. Si celor care o fac inca si acum, in alte parti ale lumii sau chiar in societatea noastra, in alte contexte decat cel in care am eu norocul sa traiesc si sa muncesc… Le admir, ma inclin in fata lor si le sustin cu ce stiu si ce pot. Cred, insa, ca am ajuns in multe privinte in faza de post-feminism in care putem sa lasam atitudinea razboinica deoparte. Aceasta ne-a fost de folos cand a trebuit sa ne cucerim drepturile, sa ne facem auzite si sa ne recapatam si impunem puterea ca femei in societate si in viata privata. Conflictul si opozitia creeaza scindare si cred ca doar impreuna cu barbatii, nu separat sau in opozitie, vom reusi cu totii sa fim mai prezenti, mai constienti si mai iubitori. Ca oameni.
