Din jurnal – eu cu demoni si fara!

Dragul meu jurnal, nu ma judeca dupa ce scriu… pana una alta este un exercitiu sa devin mai buna si daca as reusi sa il fac in fiecare zi ar fi foarte bine!

Zilele trecute ma tot intrebam ce planuri o avea Dumnezeu cu mine pentru ca nu mai am rabdare… Stresul nu ma lasa noaptea sa ma odihnesc cum trebuie, tot imi inclestez dureros dintii in lupta cu demonii proprii. Acum, serios, nu e ca abia astept sa lucrez iar in vreun birou murdar si plin de orgolii sau mai stiu eu ce alt job, insa, momentan, nu ma pot sustrage sistemului 🙂

Lucrez inca la treapta cu depasirea acelui eu-lui ce include: indoieli, teama, vina, stress. Este important sa trec peste si sa accept ce se intampla (mi se intampla) cu seninatate, caci toate isi au rostul lor in armonia vietii mele. Toate aceste ganduri si frici nu rezolva absolut nimic, din contra, imi inchid sufletul si asta nu trebuie sa se intample pentru ca nu mai pot comunica cu Universul, Fiinta. Lupt in fiecare zi sa le alung si sa imi tin inima si sufletul deschise pentru mesajele ce vor veni de la Univers. Este o batalie mult mai grea decat tot ce am dus pana acum pentru ca este cu mine insami si, in mare parte, se petrece in solitudine. Nu ma am suport decat pe mine de cele mai multe ori. Pana acum nu aveam idee ca eu, de fapt, imi sunt cel mai mare inamic mie insami! Doamne, si ce dura judecatoare imi mai sunt, absolut incredibil! Aici, pe acest camp de batalii, nu am niciun prieten sa-mi ia partea, nici pe mama si nici pe iubitul meu – sunt doar eu contra eu! Sa stai in fata oglinzii si sa iti vorbesti pozitiv nu e totul! Trebuie sa inlaturi orice gand urat de zeci, poate chiar sute de ori pe zi si cel mai dificil e procesul de eliminare a fricii, indoielii si neincrederii in sine. Gandurile urate nu le pot opri, ci doar le transform in nulitati, apoi le dau forma dorita – a iubirii, a pozitiivitatii. Insa teama si frica de un viitor nedorit sunt cele care ma extenueaza, neincrederea totala in mine nu ma ajuta aici, asa ca lucrez la lista actelor brave si bune care m-au adus in acest punct al vietii mele ca sa ma recastig de partea mea! Iata cateva puncte din lista mea:

Am invatat ca a scrie poezie in adolescenta nu a fost pentru a intinde un pod catre altii, ci pentru a-l consolida pe cel mai important, cel catre sufletul meu.

Am reusit sa ma las educata bine de parinti si dascali, insa cel mai recunoscatoare sunt pentru educatia pe care mi-a dat-o necunoscutul cand am decis sa-mi iau viata in maini la numai 21 de ani! Nu am avut un ban in buzunar si nici un plan – doar un vis si am reusit! E adevarat ca a fost greu, insa acum zambesc cand ma gandesc, de exemplu, la primele facturi de plata ale furnizorilor de energie, utilitati etc, cata bataie de cap mi-au dat! a fost exact ca si cum ai citi si ai incerca sa intelegi o carte cu fundul in sus. Apoi am invatat cum e sa le platesti in alta tara, in alta limba, ba chiar sa ceri reverificarea lor dupa care sa mai primesti si scuzele de rigoare, plus un bonus pentru greseala furnizorului!

Niciodata nu stiam ce urma sa fie, plan B nu am avut deloc la acea vreme si credeti-ma, puzzle-ul vietii mele s-a asezat mult mai bine singur decat as fi facut-o eu insami asta pentru ca Universul mi-a dat ce am avut nevoie sa cresc frumos. La fel s-a intamplat si cand am locuit departe de tara mea pentru 8 ani, am invatat sa apreciez zilele cu soare, onestitatea, caldura umana si pe cei dragi mie. Am invatat sa imi fac din necunoscut un prieten si sa merg inainte zambind! Am sadit atatea prietenii pe viata, incat ma consider binecuvantata! A fost un cosmar la inceput, insa s-a incheiat ca un vis de primavara!

Am invatat ca a spune „ramai cu bine” nu inseamna finalul, cei care iti sunt meniti sa iti fie alaturi in viata iti vor ramane mereu alaturi, indiferent in ce parte a lumii te stabilesti. Un adevarat miracol al iubirii si al prieteniei!

Am invatat ca renuntand la lucruri, locuri, persoane, la anumite conceptii nu inseamna ca nu le pretuiesti sau ca le arunci la gunoi, ci inseamna ca tu te transformi, ti-ai invatat lectia din ele si mergi mai departe, iar ceea ce face parte din tine va ramane mereu in tine.

Am invatat ca si florile in fiecare dimineata sa imi deschid bratele pentru a imbratisa cu bucurie o noua zi si sa ma las sarutata de razele soarelui – aceasta e mantra unei zile fericite!

Dimineata alegem cum vrem sa ne fie ziua. Fiecare din noi are mai multe optiuni si daca noi o alegem pe cea mai pozitiva si o „zburam” in Univers, restul zilei se ghideaza pe acest profil pozitiv, nu e magic? este si mai mult de atat – ne este la indemana: numai haideti sa fim mai buni si sa ne dam o sansa si noua, si celor din jur in fiecare dimineata! …mai ca simt ca iese si soarele nu alta, chiar daca afara e un gri tipic de ianuarie, dar soarele iese in sufletul meu si caldura lui ma invaluie – asta va doresc si voua!

Acum mai vreau doar sa imi urmez sufletul… sa-i scriu dorul, iubirea, bucuria si frumusetea in fiecare zi aici pentru mine si pentru cei ce se trezesc. Vreau sa-l plimb in lumea mare si sa vada miracolul rasaritului si apusului din fiecare colt de lume. Sa inteleaga lumea asta frumoasa si nabadaioasa!

Diana E. Mantuleasa

Cine sunt eu?! O viitoare scriitoare de suflete. Ce ingrediente am nevoie ca sa devin una?! Pasiune am, iubire cat cuprinde, timp am, muza imi joaca feste – o ademenesc eu si mi-o leg de fuiorul stelelor mele ca sa se simta ca acasa!