Cum putem transforma neincrederea si lipsa de speranta care guverneaza sistemul de educatie romanesc intr-o oportunitate? Solutii pentru aceasta provocare vor fi dezbatute de-a lungul sesiunii „Educatia – cea mai sigura investitie in viitor” pe care o voi modera in cadrul editiei de anul acesta a RBL Summit din 13-14 martie.
De Ruxandra Mercea, director executiv Transylvania College
In urma cu doi ani, la RBL Summit 2017, cercetatorul american Eric Hanushek, o autoritate internationala in analiza din perspectiva economica a sistemelor educationale, a fost intrebat ce poti face ca sa schimbi o tara si care este investitia ce ar face diferenta. „Pe primul loc, investitia in profesori; pe locul doi, investitia in profesori; pe locul trei, investitia in profesori”, a fost raspunsul memorabil al lui Hanushek.
In ultimii 30 de ani, discursul general a gravitat in jurul lipsei de resurse din sistemul educational romanesc. Experienta de profesor si cea de director al unei institutii private de invatamant mi-a aratat ca aceasta abordare este mai degraba un mit. Exista bani pentru educatie, doar ca nu ii vedem sau ne facem ca nu ii vedem. Va surprinde sa aflati ca resursele private neexploatate coerent se ridica la 800 de milioane de euro in fiecare an? Evident, e un buget suficient sa schimbi aceasta tara.
300 mil. euro investiti in meditatii
BANI SUNT. De unde ar putea veni acesti bani? Estimari recente ne arata ca intre 17 si 50% dintre elevii Romaniei iau meditatii, activitate in care parintii investesc circa 300 de milioane de euro, an de an. Ca o paranteza, exista studii globale care arata ca meditatiile nu au impact asupra educatiei pe termen lung.
Restul acestui buget potential ar putea fi completat de fondurile de CSR neexploatate. Dintr-un studiu ARC (Asociatia pentru Relatii Comunitare) reiese ca in 2017, conform datelor furnizate de ANAF, aproape 28.000 de companii au inregistrat cheltuieli cu sponsorizarea, mecenatul sau bursele private in valoare de 280 milioane de euro. Suma maxima prevazuta de lege pe care aceste companii ar fi putut-o directiona catre sectorul neguvernamental este de aproape 500 de milioane de euro. Cu alte cuvinte peste 40% din fondurile potential disponibile pentru a sprijini activitati precum cele educative nu sunt folosite. Vestea buna este ca din 2018, educatia a devenit principala destinatie pentru cheltuielile de CSR, surclasand activitatile de binefacere. Deci suntem pe drumul cel bun.
Poate mai importante decat resursele financiare insuficient valorificate sunt cele care depind de fiecare dintre noi. De fapt, marea schimbare despre care tot vorbim trebuie sa inceapa de aici – de la parinti. La Transylvania College, de exemplu, lucram cu 946 de parinti (ce-i drept, multi antreprenori) si ne propunem ca anul acesta toate familiile sa fie implicate macar intr-o activitate de voluntariat in scoala. In acest moment, 34% dintre familii au avut o astfel de implicare, fata de 8% la sfarsitul anului trecut.
ROMANIA 2035. Tot pas cu pas, am construit un vis impreuna cu Mariuca Talpes (cofondatoare Bitdefender si lider al Proiectului MERITO din cadrul RBL) si cateva ONG-uri din educatie: avem ambitia ca pana in 2035 sa transformam sistemul educational romanesc intr-unul din cele mai competitive din Uniunea Europeana. Ne-am dat acest termen pentru ca un ciclu complet de formare preuniversitara dureaza 16 ani: din grupa mica pana la terminarea liceului. De altfel, acesta este un orizont necesar schimbarii indicat si de profesorul Eric Hanushek. Ca sa facem asta, lucram cu antreprenori curajosi care „adopta” grupuri de scoli dintr-o regiune geografica pe durata a patru-cinci ani, timp in care si masuram rezultatele si performanta scolilor, iar transformarea lor devine ireversibila.
Apropo de resurse uitate, abundenta sufleteasca pe care trebuie sa ne-o redescoperim este, cred, punctul de start al marii transformari. Ne nastem cu aceasta „avere” invizibila, dar o pierdem pe parcurs: ideea e sa fim mai generosi fata de intentiile celorlalti, sa ne infranam cand ne vine sa-i judecam pe ceilalti sau sa fim mai putin critici. A regasi aceste energii interioare este un exercitiu pe care, personal, il fac in cel putin trei dintre rolurile sociale pe care le am in acest moment: de mama a trei copii, profesoara de business si directoare a unei institutii de invatamant private.
Asa ca avem de toate. Din abundenta.
Elevii au o mare nevoie de modele pozitive de integritate, curaj si de aliniere intre vorba si fapta pe care clasa de business le poate furniza.
