Am adus in discutie gasirea pasiunii, aspect care ma framanta serios de ani de zile, intr-o intalnire cu un mare antreprenor roman, a carui companie a cunoscut o dezvoltare spectaculoasa, in plina criza. Vroiam sa stiu cum putem afla sigur care este acel ceva care ne pasioneaza si care ne poate aduce implinirea profesionala. „Nu ai cum”, a venit raspunsul dezarmant. „Cum poti sti daca iti place sa urci pe munte sau nu inainte sa o faci? Trebuie sa incerci mai multe lucruri si sa descoperi”.
A fost eliberator. Purtam in fiecare zi povara stresului dat de gandul ca as putea face ceva ce nu reprezenta pasiunea mea adevarata si ca pierdeam timp pretios in timp ce acel altceva care sa ma reprezinte de 100 de ori mai mult ar fi putut ramane nedescoperit pentru totdeauna. Eram convinsa ca exista o reteta prin care poti afla care este menirea profesionala si eu eram ultima care o aflam. A fost momentul in care mi-am dat seama ca fiecare pas pe care il fac imi da ocazia sa ma dezvolt, deci de pierdut in nici un caz nu voi pierde, si imi da sansa de a ma apropia mai mult de acea activitate care imi poate solicita maximul profesional din ce am de oferit.
O alta mare grija pe care o aveam legata de subiect era aceea ca imi place sa fac mai multe lucruri in egala masura, in plan profesional. Confuzia era maxima, la fel sentimentul de vina fata de o posibila tradare a adevaratei pasiuni. Pana cand a urmat o noua revelatie – de ce trebuia sa existe o singura manifestare a ceea ce imi placea?
Am inceput sa fiu atenta la starea pe care o aveam in timp ce desfasuram diverse activitati. In cazul unora, ma simteam obosita, plictisita, ma durea capul, gaseam 10 motive pentru care nu putea face bine chestiunea respectiva, deschideam 10 ferestre pe internet care nu aveau nicio legatura cu ce trebuia sa fac. Eram de-a dreptul ingrijorata, gandindu-ma ca ar trebui sa trec pe o cura intensa de vitamine cand introspectia m-a ajutat sa observ ca starea nu era una generala, dinn fericire. In cazul altor activitati, mult mai solicitante, de altfel, uitam de oboseala, ma simteam entuziasmata, plina de energie, puteam gasi solutii si depasi orice posibil obstacol. Aceasta constientizare a eliberat si ea o piatra de pe inima. Organismul meu era ok, doar imi dadea cateva indicii.
Am ajuns la concluzia ca ne gasim pasiunea, atata vreme cat o cautam si suntem atenti la noi, la ceea ce ne iese mai bine, mai repede sau dimpotriva. Si atata vreme cat ne ascultam intuitia, acel impuls care ne duce intr-o anumita directie.
