Chiar si in perioada COVID, cursurile de comunicare au fost cele mai cautate de catre companii. Ce este drept ca au avut accentul pus pe comunicarea virtuala, insa pana la urma reflecta aceeasi nevoie organizationala. Am stat de vorba cu Dana Russu, un communication coach al carei motto este „orizonturile dezvoltarii umane se deschid atunci cand se deschide mintea”.
Ce inseamna acest motto pentru tine?
Am ales acest motto pentru ca mie mi se pare foarte sugestiv pentru ceea ce inseamna dezvoltarea umana. Altfel spus, pentru a fi posibil sa te dezvolti, ai nevoie in primul rand sa stii ca acest lucru este posibil – sa stii ca poti dobandi abilitati noi, ca te poti perfectiona, ca poti avea rezultate mai bune in orice faci, sa stii ca in fiecare zi poti fi mai bun, fara a fi in competitie… nici macar cu tine insuti, ci pentru ca ai capacitatea de a straluci. Pentru a constietiza ca toate aceste lucruri sunt in mod real posibile este nevoie ‘’sa se deschida mintea’’ asa cum deschizi usa cand decizi sa iesi din spatiul tau pentru ca vrei si poti sa explorezi.Este bine cunoscut faptul ca limitele in ceea ce credem ca putem face, sunt acelea pe care noi insine ni le trasam. Cand iti deschizi mintea, iti dai voie sa vezi posibilitatile pe care le poti accesa. Pentru mine acest motto inseamna foarte mult, pentru ca m-a ghidat de-a lungul dezvoltarii mele si reprezinta in continuare o ancora mentala.
Ai peste 18 ani de experienta in dezvoltarea afacerilor si managementul vanzarilor, din diferite segmente de nisa. Cum s-au schimbat aceste sectoare de-a lungul acestor ani si care au fost, din punctul tau de vedere, cele mai mari provocari?
Orice sector de industrie este definit intr-o mare masura de oamenii care activeaza in el, ei stabilesc dinamica specifica si ei influenteaza schimbarile care apar la un moment dat. Aceste industrii s-au adaptat si au crescut impreuna cu nevoile publicului lor. Am avut ocazia sa vad cum s-a dezvoltat piata de lacuri si vopsele, unde am activat multi ani incepand cu anii 90. Am crescut odata cu ea si imi amintesc ca in acele momente de inceput ceea ce a contat foarte mult, pentru a dezvolta o afacere, a fost relationarea autentica. Atunci nu existau mijloacele disponibile astazi si ceea ce am realizat a fost bazat pe interactiunea directa cu scopul de a crea relatii solide de business. In perioada aceea nu aveam acces la prea multe resurse de comunicare, modul in care am comunicat a fost mai mult intuitiv.
De ce ai ales comunicarea?
As spune ca m-a ales ea pe mine. Am fost intotdeauna atrasa de modul in care au loc interactiunile umane, am vrut mereu sa inteleg modul diferit in care oamenii comunica si relationeaza, in functie de tipul de personalitate si de tiparele pe care le au. Mi se pare fascinant felul in care se desfasoara aceste ‘’tranzactii’’ interumane. Aceasta curiozitate si dorinta de a afla cat mai multe lucruri, impreuna cu experienta interactiunii permanente cu oamenii din diferite segmente de industrie, m-au condus in aceasta directie.
Care este viziunea si propria definitie asupra
comunicarii?
Comunicarea este o nevoie relationala a fiintei umane si eu cred ca nu poate
exista viata fara comunicare, intr-un fel sau altul toti avem nevoie sa comunicam.
In opinia mea comunicarea este un fel de a fi. De modul in care comunicam
depind relatiile de orice fel, atat in viata personala, cat si in afaceri. Daca
ne uitam in jurul nostru observam cat de necesar este sa putem comunica cu adevarat,
in orice sfera a vietii: pentru a ne face cunoscute produsele si serviciile,
pentru a face solicitari (de orice fel), pentru a ne exprima dorintele, pentru
a relationa si lista ar putea continua – toate acestea sunt forme de comunicare
si sunt determinante pentru raportul dintre ceea ce ne dorim si ceea ce obtinem.
Care sunt acele lucruri pe care cu totii am avea nevoie sa le luam in considerare atunci cand vorbim de comunicare?
Sunt mai multe lucruri pe care ar fi bine sa le luam in considerare, in timpul pe care il avem la dispozitie, ma voi referi doar la cateva aspecte pe care eu le recomand tuturor sa le ia ca reper.
Este vorba de disponibilitate si ma refer inclusiv la disponibilitatea de timp. Pana nu demult, multi dintre noi traiam intr-un ritm care ne facea sa fim absenti in propria viata…poate ca suna ciudat si paradoxal dar, din pacate asa stateau lucrurile. Aceasta absenta in existenta proprie nu ne permite sa fim cu adevarat prezenti in comunicarea cu ceilalti…Cand decid sa comunic cu cineva, imi aloc timp/sunt disponibil pentru ca vreau sa fiu prezent si sa ma conectez la interactiunea cu celalalt. Adica, aleg in mod constient sa fiu deschis, pentru a putea sa primesc si sa ofer ceea ce este de impartasit. Ca sa pot face asta am nevoie si de disponibilitate in ascultare, sa fiu dispus mai mult pentru a-i receptiona mesajul si mai putin pentru ceea ce urmeaza sa spun.
Disponibilitatea de conectare este o alta fateta a comunicarii si presupune sa fiu prezent in conversatie. De multe ori, comunicarea are de suferit pentru ca, din diferite motive, prea multi oameni nu au aceasta disponibilitate de prezenta, de ascultare reala si/sau de timp si asta duce la pierderea interactiunii in sine si implicit si a comunicarii.
Demonteaza, te rog, un mit al comunicarii.
„Toata lumea comunica” – este un mit. A vorbi nu inseamna a comunica…Procesul de comunicare presupune mai mult decat simpla folosire a cuvintelor… Cuvantul comunicare este atat de mult prezent in jurul nostru fiind folosit foarte des, incat ne creeaza falsa impresie ca daca vorbim comunicam. Eu cred ca lucrurile stau altfel si ma voi referi in continuare la definitia comunicarii, pentru a da mai multa claritate acestui raspuns.
Ce am avea nevoie sa stim cu totii, indiferent de
cine suntem si ce facem atunci cand vorbim de comunicare?
Pentru a raspunde la aceasta intrebare,
ma voi referi la o definitie a comunicarii promovata prin intermediul metodei
Espere, creata de Jacques Salome, care spune ca a comunica inseamna a pune in
comun, a impartasi ganduri, idei, experiente, emotii si trairi. Daca plecam de
la aceasta definitie a comunicarii, facem pasi importanti spre a fi autentici si
deschisi, invitandu-i astfel si pe cei cu care relationam sa aiba aceeasi
abordare. De multe ori poate fi dificil sa gandim asa si sa ne propunem aceasta
abordare, pentru ca societatea ne arata alt model, care din pacate nu sustine
relationarea intr-un mod sanatos… insa daca reusim, rezultatele sunt implinitoare.
De ce o organizatie ar trebui sa investeasca in
cursuri si programe de comunicare pentru toti angajatii sai si care sunt acele
aspecte pe care trebuie sa le ia in considerare o organizatie atunci cand isi
alege un astfel de curs sau program?
O organizatie este formata din oameni si functioneaza in baza relatiilor pe
care acestia le creeaza si le mentin atat in interiorul ei, cat si in exterior.
Din punct de vedere profesional dar si personal, nu putem ignora faptul ca
fiecare membru este fiinta umana inainte de a fi cel care indeplineste rolul
alocat de organizatie. Tinand cont de aceste aspecte si considerand ca fiecare
persoana este interconectata cu celelalte prin mai multe relatii de lucru
(imaginati-va relatia ca o panglica la capetele careia se afla cei care o
formeaza), putem desena o adevarata retea de relatii interne si externe pe care
fiecare membru le are de gestionat. Felul in care comunica cineva are impact
asupra relationarii cu ceilalti si acest lucru genereaza efecte, direct sau
indirect in performanta individuala si in succesul companiei. Programele de
comunicare pot fi de folos pentru a intelege dinamica de functionare a relationarii
umane, pentru a dobandi si imbunatati comportamente dezirabile, toate acestea
conducand, mai usor, la atingerea obiectivelor organizatiei.
In opinia mea, cand o organizatie isi alege un program de comunicare, ar fi de
preferat sa sa aiba in vedere abilitati de comunicare (interpersonala) care pot
fi folosite in orice arie a vietii, atat profesionala cat si personala. Orice imbunatatire
a abilitatilor personale de comunicare se reflecta in plan profesional si
implicit in rezultate. Comunicarea nu se invata la scoala, insa avem nevoie de
ea ca de aer.
