Citesti acum…
Dama de Trefla, scriitoare: „E inca dificil sa vorbim despre o recunoastere colectiva a importantei femeii, dar se fac pasi mari spre o schimbare de perspective”

Dama de Trefla, scriitoare: „E inca dificil sa vorbim despre o recunoastere colectiva a importantei femeii, dar se fac pasi mari spre o schimbare de perspective”

de  Cristina Lincumartie 19, 2020

Dama de Trefla este pseudonimul sub care se ascunde una dintre scriitoarele contemporane preferate ale publicului tanar. Talentata, sensibila, matura si… misterioasa, Dama de Trefla a fost de acord să fie luata la intrebari de Chic Elite. Si, pentru asta, ii multumesc cu bucurie.

Asadar, Dama de Trefla. De unde vine acest pseudonim? De ce ai ales sa scrii sub pseudonim si nu cu numele real?

Cred ca cel mai sincer raspuns pe care il pot da este: De teama. La inceput mi-a fost teama ca nu o sa plac, ca nu o sa transmit ce am de transmis si ca nu ma voi face înteleasa. Mereu vor exista oameni nemultumiti care critica si arunca cu vorbe urate in stanga si in dreapta. Mi-a fost teama de ei. Intre timp, am castigat mai multa incredere in mine si am invatat sa nu mai iau in seama rautatile gratuite, dar anonimatul ramane inca plasa mea de siguranta.

Cat despre pseudonim, cred ca el m-a ales pe mine, nu invers. A fost o simpla intamplare si poate, un semn de noroc, dama de treflă fiind un simbol al cartilor de joc.

Cum a inceput pasiunea ta pentru scris? Vorbeste-ne despre blogul tau, te rog.

Aceasta este intrebarea mea preferata.

Pasiunea pentru scris a inceput dintotdeauna si nu exagerez deloc cand spun asta. De cand ma știu, am scris. Cred ca de prin clasa a doua am tot inceput sa „lucrez” la carti. Erau lucruri copilaresti, bineinteles, dar erau cartile mele. Nu le duceam niciodata la bun sfarsit, unele s-au incheiat la primele 3-4 pagini, dar pe vremea aceea le luam foarte in serios, copil fiind. Regret ca nu le-am pastrat. Dupa ce ma plictiseam de ele, aruncam tot, nu voiam sa le citeasca nimeni pentru ca erau ceva doar al meu.

Pagina de Facebook a reprezentat primul pas mai serios în aceasta „cariera”, daca o pot numi așa. A fost mai mult o „joaca” la inceput, dar oamenii au fost receptivi la ce scriam, a crescut repede si am mers mai departe. Au fost destule momente in care am simtit nevoia sa renunt, dar acum ma bucur ca nu am facut-o.

Blogul a fost un cadou de la cineva care a insemnat mult pentru mine la vremea aceea si pentru care, cred eu, am insemnat la fel de mult.
M-a ajutat sa ma formez, usor, usor ca… scriitor. E mult spus, stiu, mai am de munca pana sa ma pot numi cu inima impacata „scriitor”, insa sper ca fac pasi pe drumul cel bun.

Mai presus de el”, povestea in trei volume care a zguduit universul multor cititoare. Ne-o poti prezenta in cateva cuvinte?

„Mai presus de el” este o poveste care te ajuta sa te intelegi si sa te regasesti daca o citesti in momente mai sensibile ale vietii.

De la proza la poezie nu e decat un pas. Cum s-a nascut volumul de versuri „Iubiri si pacate”?

Poezia este, de fapt, prima mea iubire scriitoriceasca. Mi s-a spus ca am talent atunci cand, la scoala, in loc sa fac o compunere, am scris o poezie pe tema data de profesoara. Tot cu poeziile am castigat si primele mele concursuri de creatie literara. Iar în momentele mai incarcate de emotie, tot poezii scriu.

„Iubiri si pacate” este un omagiu al pasiunii mele pentru poezie. Am publicat volumul cu inima putin indoita. Mi-am spus ca „oamenii nu mai citesc poezie in ziua de azi”, dar am fost contrazisa de realitate. Oamenii înca citesc poezie, chiar daca nu mai e „la moda”, poate.

Ultimele tale carti se intituleaza, simplu, Dama de Trefla. Povestea vine cu subtitlul „Iubirea ca o lectie de viata”. Pentru cei ce inca nu au citit-o, ne poti da cateva motive pentru care ar incepe s-o faca chiar acum?

Aici m-ai blocat puțin.

N-as putea spune nimanui, niciodata, „citeste cartile mele, iti vor placea cu siguranta”. Gusturile literare sunt extrem de subiective. Si nu se discuta. Am primit pareri extraordinar (alt cuvant nu gasesc) de pozitive de la oameni care s-au incumetat sa spuna ca le-am schimbat viata, ca i-am ajutat sa se inteleaga, sa depaseasca o perioada dificila a vietii si multe altele. M-au bucurat toate, m-au ajutat sa continui, sperand ca fac bine ceea ce fac.

Dar am primit si pareri negative, as fi ipocrita sa nu recunosc, unele justificate si argumentate, altele nu. Pe cele nejustificate, pline de ura si jigniri nu le inteleg, nu le iau in seama. Pe celelalte insa, le respect. Cred ca feedback-ul negativ ne ajuta mai mult sa crestem, ne face sa avem pretentii mai mari de la noi insine.

Un motiv pentru care as putea eu sa recomand aceste carti ar fi acela ca am pus in ele mult din mine, din viata mea, din amintirile pe care le-am adunat, din sufletul meu. Chiar mai mult decat mi-as fi dorit. E suficient acest motiv? Nu stiu.

Ce tip de literatura crezi ca are acum succes pe piata? Reprezinta ea un compromis de dragul vanzarilor?

Cred că literatura erotica se vinde foarte bine acum. Nu stiu daca e neaparat un compromis, dar daca e, eu nu l-as face. Nu ma atrage acest gen pe partea de creație si nici ca cititor nu-l gust.

Pe cand următoarea carte?

Nu pot sa dau inca o data exacta, avand in vedere si situatia in care ne aflam, dar foarte curând. 😀 Ce va pot spune insa este ca va fi ceva diferit de ceea ce am scris pana acum. Sper sa placă si cititorilor atat cat imi place mie. Am mari emotii.

Te provoc sa te prezinti. Cine este, de fapt, Dama de Trefla si ce face ea cand nu scrie?

Dama de Trefla este o femeie ca oricare alta. Citeste multe carti, face sport, gateste. In ultima vreme, a scris mult. Cauta mereu idei noi de carti si de povesti. Anul 2020 se anunta unul roditor.

Cel mai mare esec, cea mai mare reusita. Dar cea mai mare provocare ca scriitoare? Dar ca femeie?

Nu pot spune că am vreun esec, din fericire. Poate si pentru ca am renuntat sa mai car regrete dupa mine.

Cea mai mare reusita sunt cartile mele, pentru că am ajuns sa le public, desi mi s-a spus ca nu voi reusi niciodata.

Cea mai mare provocare… Sa fiu mai buna. Sa ma depasesc de la o carte la alta.

O intrebare de care nu scapa niciuna dintre intervievatele Chic-Elite: Care este viziunea ta vizavi de femeie si putere? Te consideri feminista?

Cand citesc intrebarea aceasta ma gandesc la mama, e cea mai puternica femeie pe care o stiu.

Cu toata modestia din lume si fara sa iau in calcul faptul ca sunt si eu femeie, pot sa spun ca, din punctul meu de vedere, femeile sunt cele mai puternice fiinte. Poate, nu fizic, dar pe toate celelalte planuri, sunt cele mai puternice. Cateodata ar trebui sa le apreciem mai mult decat o facem pentru ca pe umerii lor „firavi” s-au construit lumi intregi, a fiecaruia dintre noi in parte.

In Romania inca mai intampinam greutati si ne lovim de mentalitati vechi, impamantenite bine, cum ar fi ca „femeia trebuie sa stea la cratita si sa creasca doi, trei, cinci copii”. E inca dificil sa vorbim despre o recunoastere colectiva a importantei femeii. Din pacate. Dar se fac pasi mari spre o „schimbare de perspective”.

Ar trebui sa fim mai unite, mai solidare una cu cealalta, in loc sa ne aratam cu degetul.

Feministă nu ma consider. Mulți domni care ma urmăresc si ma contrazic zilnic pe Facebook sunt, probabil, de alta parere. 😊

Eu expun lucrurile din perspectiva mea, de femeie, pentru ca mi-e mai la indemana asa si pentru ca uneori e greu sa ma pun în pielea celuilalt. Daca faptul ca militez, cumva, pentru o egalitate binemeritata, fara a duce lucrurile la extrem și fara a calca peste cadavre de „personalitati” masculine, ma face feminista, atunci sunt.

Care este reactia ta?
Articol bun
0%
Autor recomandat
0%
Despre autor
Cristina Lincu
Comentarii

Lasa un comentariu

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord