In ultima vreme, cateva controverse puternice in media au adus in prim-plan, indirect, subiectul varstei. Cu toate ca wall-ul meu pe FaceBook este plin de mesaje motivationale cum ca 50 este noul 30 si altele de acest fel, nu am putut sa nu observ ca una spunem si alta facem.
La ce ma refer. Departe de mine de a intra intr-o discutie despre Mihaela Radulescu. In calitate de observator care a incercat sa se mentina obiectiv, dincolo de gesturile, comportamentul sau declaratiile vedetei care au isterizat scena publica, am remarcat numeroase comentarii referitoare la varsta ei. Am retinut din ele ca Mihaela ar trebui sa se imbrace si comporte conform cu anii pe care ii are.
In alt plan care nu suporta comparatie, insa in paralel pe axa timpului, Madonna facea subiectul titlurilor din presa internationala, articolele punand accent, printre altele, pe varsta vedetei. Mesajul concentrat al textelor care relatau una dintre nastrusniciile acesteia, asa cum a ajuns la mine, este “Bunicuta Madonna a sarutat un pusti pe scena”.
Una spun si alta fac si eu. Daca pe de o parte la fiecare aniversare ma bucur declarativ pentru ca am mai intinerit cu un an, pe de alta parte ma surprind comportandu-ma sau simtindu-ma intr-un anumit fel pentru ca “asa ar trebui la varsta mea” si asteptandu-ma sa imi apara ridul numarul 2, pentru ca i-a cam sosit momentul.
Citeam mai demult ca organismul imbatraneste pentru ca stie ca asa trebuie sa faca si ca daca nu ne-am mai programa singuri in acest sens, poate ca lucrurile ar sta altfel. Ce ziceti, incercam? Merita fie si numai pentru igiena mentala a eliberarii de sabloanele legate de varsta si conditionarile asociate ei.
Vârsta e doar un număr. Dar asta se întâmplă dacă eşti suficient de puternică şi încrezătoare, sau dacă ceva minunat ţi se întâmpă, oprind timpul în loc pentru tine. Şi nu doar oprindu-l, ci dăruindu-ţi magia întoarcerii în timp. Miracolul iubirii poate face asta, şi nu se simte doar în suflet. Pur şi simpu… se vede!
Da, absolut! 🙂 Multumim pentru gandul frumos, Cora 🙂