Urmatorul titlu imi atrage atentia in Harvard Business Review: „Hainele cu etichete de la branduri de lux te fac sa pari mai calificat pentru angajare”. Adica intre un candidat imbracat de la H&M si unul de la Louis Vuitton, conform studiilor, cele mai mari sanse sunt sa il alegi pe cel din urma.
Aceste concluzii nu sunt formulate orisicum, ci in urma unui studiu. Nu, nu al cercetatorilor britanici, ci al celor de la Yonsei University si Coastal Carolina University (Seul) , care au examinat modul in care reactionam la vederea cuiva, in functie de hainele pe care le poarta. Se pare ca acordam un tratament preferential persoanei care poarta un brand de lux.
Academicele concluzii citate de Harvard Business Review ma duc inapoi in timp cand in una dintre placutele intalniri pe care le aveam cu un colaborator – imi place si sa sporovai cu persoanele cu care colaborez, nu tinem directia discutiei “strictly business” – imi spune ca si-a luat masina de brand, altfel nu il iau in serios partenerii de afaceri pe care ii vizeaza. Uluita, m-am gandit la acea vreme ca am intrat intr-o bucla a unui univers paralel si ca era vorba doar de o exceptie.
Fac un efort de memorie si dau timpul si mai inapoi, cand ma aflam in discutii pentru a conduce una dintre cele mai vanate reviste glossy de la noi, din pozitia de redactor-sef. Egoul meu a primit doza de flatare care a durat pana in zilele noastre, auzind ca unul dintre argumentele – marunte, e drept – pentru care eram prima pe lista era acela cel legat de look. Aveam imaginea compatibila cu aceea a unui redactor-sef de revista glossy. Multumesc, mama! Cate “stai drept”, “imbraca-te frumos” nu am auzit de la tine! O astfel de recunoastere a meritat cicaleala plina de iubire a mamei, nu credeti?
Revenind la studiul nostru, sa va povestesc cum a decurs acesta, este interesant!
Intr-o prima etapa a acestuia, 180 de observatori au trebuit sa priveasca o poza a unei femei care purta un tricou alb polo si sa clasifice statutul ei, nivelul de atractivitate, incredere si alte caracteristici. Au fost folosite trei versiuni ale fotografiei, in care diferea logo-ul care dezvaluia brandul tricoului (lux, obisnuit sau deloc). Cei care au observat brandul de lux au notat femeile respective pe o scara semnificativ mai ridicata in ceea ce priveste statutul fata de ceilalti.
In cel de-al doilea scenariu, 150 de observatori au privit un film cu o femeie care se prezenta la un interviu de angajare. Au fost folosite trei variante, cu logoul diferit, ca in primul caz. Observatorii au trebuit sa noteze diverse caracteristici, printre care de data aceasta se afla si compatibilitatea acesteia cu jobul. Cea care purta brandul de lux rezulta ca merita cel mai mare salariu fata de celelalte doua.
Ce vreau sa spun cu toata povestea asta? Dupa indelungi oftaturi dupa pantofiorii brodati de la Dolce & Gabbana si gentutele sofisticate de la Dior, care m-au impins la a reflecta profund asupra temei, am ajuns la urmatoarele concluzii:
- Brandul de lux este o sabie cu doua taisuri – daca nu stii sa il porti, se intoarce impotriva ta.
- Brandul il face pe om, poate, dar mai mult il face sclipirea din ochi cand vorbeste despre proiectele sale, dar si cand tace.
- Daca ne-am fi luat doar dupa asta, l-ar fi angajat vreodata cineva pe Steve Jobs?
(sursa foto: Miu Miu)
🙂 Dar de unde sa stim noi cum s-ar fi imbracat Steve Jobs la un interviu de angajare? ca nu a fost nevoit sa faca acest lucru niciodată. Poate si-ar fi pus aceeasi helancă neagră cu logo de la Ralph Lauren…