Cu Oana Grecea m-am intersectat de mai multe ori in cei 20 de ani de presa pe care ii avem amandoua in spate. A castigat in 2012 concursul „Bloggerul European al Anului”, ceea ce i-a dat curaj si aripi sa isi croiasca propriul drum, in zona de video food blogging, una dintre putinele, probabil, despre care nu a scris in multii ani de presa. A cautat multa vreme pana sa gaseasca acea idee care sa ii dea aripi pentru propria afacere. Aceasta a aparut firesc, intr-o buna zi, cand a decis sa isi faca un blog. De aici a inceput totul si de la el se scrie acum povestea vietii sale si a frumoasei ei familii.
Cand si cum a incoltit ideea ta de a crea un proiect de continut axat pe cooking? In ce etapa a carierei tale te aflai?
Dupa varsta de 30 de ani si dupa ce am nascut-o pe Maria mi-am dat seama ca vreau sa fac mai multe pentru mine, cumva sa-mi demonstrez ca un copil nu te impiedica sa-ti urmezi visele. Au trecut niste ani de cautari, de cursuri, de carti citite, nu mi-am gasit drumul prea usor, mult timp nu am stiut ce vreau. Pe vremea cand intervievam antreprenori, mi-am spus ca vreau sa fiu antreprenor. Dar nu aveam ideea aia de business si nu aveam bani. Asa se face ca, la un moment dat, am pornit un blog – Ganduri si Bucatareala.ro – la care am scris in fiecare zi (m-a ajutat mult pentru SEO pe Google, dupa un an, chiar s-a vazut munca), unde impartaseam gandurile mele si experientele familiale, unele legate de gatit. Desi nu as fi zis ca am ceva de spus in materie culinara, oamenii erau inspirati de retetele mele, imi scriau si ma intrebau diverse (acum ma rusinez de poze, de videourile rudimentar facute). Abia dupa vreun an jumatate sau doi am inceput sa castig ceva cu blogul, dar era inca o activitate facuta in paralel cu cea de jurnalist. Am castigat in 2012 concursul „Bloggerul European al Anului”, ceea ce mi-a dat curaj si aripi. Am inceput sa urmez cursuri de antreprenoariat (le recomand oricui, incepator sau avansat in afaceri), pentru ca nu stiam cum sa impachetez pasiunea pentru gatit si scris in business. Documentandu-ma pe tot felul de studii am vazut ca video-ul este viitorul, chiar eu vizionam retetele in format video pe situri din afara, asa ca m-am gandit ca un site de retete video ar putea fi “afacerea” mea.
Ce anume te-a facut sa crezi in acest nou drum si sa mizezi pe el?
Am crezut si cred in viitorul video, chiar daca in Romania se propaga mai greu importanta lui in mediul online. In mine nu am crezut suficient, stiam insa ca muncesc mult si sunt ambitioasa atunci cand imi propun ceva si cand fac ceva ce-mi place. Dar am riscat. Am riscat impotriva tuturor panicosilor din jurul meu, impotriva tutor vocilor care-mi spuneau ca nu am cum sa fac un business din asta. Si acum ma intreaba lumea: ok, ai un site, dar din ce castigi?
Care a fost procesul de la idee pana la lansare? Atat ca si clarificare a nisei tale, cat si de gasire a colaboratorilor, a solutiilor concrete legate de resursele necesare pentru un astfel de proiect.
Inainte de a porni complet pe cont propriu am facut o parte din cursurile de antreprenoriat pe care le-am tot urmat in ultima perioada. Acolo am realizat un plan de afaceri destul de bine facut, cu care am mers initial la investitori. Aici sunt de discutat doua aspecte: in Romania investitorii vor sa detina majoritatea si tie iti lasa un procent infim din afacerea ta (e drept ca la momentul acela era doar idee), dar parca ma durea sufletul sa concep ceva si sa muncesc practic pentru altii. Ulterior am aflat ca in Sillicon Valey esti chiar desconsiderat daca esti dispus sa-ti cedezi mai mult de 50% din afacere si nu vrei sa detii controlul (inseamna ca nu ai de gand sa dai totul pentru businessul respectiv). Si al doilea aspect, nimeni nu te sustine cand tu nu ai pornit afacerea respectiva si nu ai investit practic nimic in ea.
Procesul de la idee pana la lansarea Retetetv.ro (site de retete video) cred ca a durat circa un an, timp in care, datorita cautarilor si urechilor ciulite in stanga si in dreapta, mi-au aparut mai multe oportunitati. Determinarea mea i-a facut pe multi sa ma ajute benevol. Un prieten avocat mi-a infiintat firma, un prieten mi-a oferit hosting gratuit, am gasit pe cineva sa-mi faca site-ul in barter, am gasit doua echipe tinere de productie video (Inversee si Ballon Rouge) care au filmat gratuit cu mine primele video-uri. A fost o perioada cand toate energiile pozitive s-au strans in jurul meu si atrageam doar oameni care-mi vroiau binele.
Ce imi poti spune despre momentul in care ai zis: Acum!
Momentul “Acum” nu a fost unul curajos. A fost un sut in fund pe care l-am primit (restructurare de post la serviciu), dar un pas inainte. Aveam rate, copil, facturi si nu as fi avut curaj sa demisionez ca sa incep ceva pe cont propriu. Ma gandeam poate sa demarez in paralel ceva, dar nu am apucat. Ba mai mult, in aceeasi luna in care eu am ramas fara serviciu a fost restructurat si sotul meu. Pot doar sa spun ca mi-am zis: nu meritam aceasta soarta, nu am timp sa ma plang, trebuie sa fac ceva. Problema in astfel de cazuri este ca tu faci lucruri, dar niciodata banii nu vin imediat. Deci a fost o perioada foarte foarte grea pentru noi. Am trait din imprumuturi de la luna la luna. Nu doresc nimanui sa fie in situatia noastra de atunci.
Care au fost provocarile ivite din punct de vedere mental si al trecerii de la jurnalist de business angajat, la o nisa noua si la antreprenoriat?
Au fost multe provocari. Una era cea in care unii imi ziceau: “a, tu nu mai iei interviuri acum, ci gatesti?” Apoi, food blogging-ul este o nisa foarte bine reprezentata in Romania, cu multi concurenti cu site-uri foarte bune. De aceea mi-am si dorit sa merg pe food-video, intrucat costurile unui filmulet profesionist sunt mult mai mari si nu multi si le pot permite. Segmentul de video de food este reprezentat de cativa bloggeri, dar ale caror videouri – din punct de vedere profesional – nu se suprapun cu viziunea mea. Eu vreau sa fac videouri scurte (studiile arata ca durata medie de vizionare este de maxim 2 minute), cu retete pentru oameni ocupati.
Ca antreprenor – vorbind strict de business prin prisma chitantelor, facturilor, contabilitatii – am provocari lunare la fiecare raportare, cand trebuie sa vorbesc cu contabilul daca una sau alta din activitati pot sa o fac sau nu, daca pot deconta sau nu. Este ceva ce nu-mi place, nu sunt un om al cifrelor, mi-as dori ca antreprenorii sa fie scutiti de asta. Stiu ca toti spun ca-ti face contabilul totul, dar tu trebuie sa pui ordine in hartii, tu emiti facturile, tu inchei contractele (la care trebuie sa ai mereu mare grija).
Cati ani de presa ai lasat in spate si ce anume din abilitatile castigate in urma acestei experiente te ajuta acum?
Am lasat in urma 20 de ani de presa (am inceput de la 19 ani) dar experienta mi-a folosit si imi foloseste enorm. Cred ca tot ce facem inseamna de fapt COMUNICARE, iar asta am invatat in presa. Si ca sa prezinti un proiect cuiva, si ca sa scrii articolul pe blog, si ca sa-ti gandesti regia propriei retete video, este nevoie sa stii sa comunici intr-un anume sens, cat mai atractiv cu putinta. Eu nu consider ca m-am indepartat prea mult de la scris prin ceea ce fac. Munca de documentare pe care o faceam ca jurnalist o fac si astazi. Este nevoie sa fiu la curent cu tendintele culinare din afara, cu tendintele video in materie de food.
Este nevoie sa stii sa te promovezi pe toate canalele sociale, iar asta inseamna, din nou, sa stii sa comunici. Din cauza profesiei de baza, pun foarte multe intrebari si obtin raspunsuri care ma ajuta in munca mea. Multi oameni nu au curaj sa intrebe…
Care sunt acum cele mai mari provocari si cum le depasesti?
Cele mai mari provocari cand esti pe cont propriu cred ca sunt proiectele si veniturile fluctuante. Nu e ca atunci cand esti angajat si iti iei un salariu lunar. Faci un proiect azi, il livrezi si e posibil sa fii platit la 90 de zile. Iar luna viitoare s-ar putea sa nu ai niciun contract, ca se intampla. Si atunci faci mereu artificii, trebuie sa te implici si in alte proiecte (de exemplu, eu nu am renuntat la colaborarile din presa), ca sa poti sa te sustii. Dar asta te impiedica sa-ti iei un agajament fata de un potential angajat, pentru ca nu poti risca sa nu ai din ce-l plati in vreo luna. Taxele si impozitele sunt foarte mari, acestea te fac sa pui tarife mari si tot asa.
Care sunt cele mai noi tendinte in cooking si cum te tii la curent cu ele?
Urmaresc foarte multe site-uri de video cooking din afara. M-am abonat la newsletter-ele lor si chiar le deschid si citesc. De-acolo iti vin idei de promovare, idei de un titlu bun, idei de retete. Salvez toate ebookurile pe care ei le lanseaza. Nu ma inspir deloc dupa siteuri din Romania, pentru ca atunci cand m-am documentat despre concurenta pentru planurile de afaceri, am gasit doar 2-3 site-uri cu cate un video artistic, asa cum imi place mie. Cred ca si reteta poate sa spuna o poveste in imagini.
Ce faci atunci cand ai nevoie de sprijin (de o parere, de un sfat avizat, de un specialist etc.), pentru proiectele tale profesionale, dar si pentru cele personale?
Intreb si/sau citesc. Apelez la cunostintele pe care mi le-am facut pe cand lucram in presa sau la mentorii pe care i-am primit in urma cursurilor de antreprenoriat.
In materie personala, discut mult cu prietenele, iar atunci cand am avut o problema punctuala cu copilul, am apelat la psiholog.
In etapa aceasta din viata ta, care sunt directiile de dezvoltare (profesionala, personala, de descoperire etc.) pe care le ai in vedere si cine te inspira in acest sens?
Antreprenorul care ma inspira cel mai mult este Richard Branson. Imi plac mult Martha Stewart si Oprah Winfrey. Din Romania nu as putea spune, pentru ca nu ma uit la TV de cativa ani.
Din punct de vedere profesional vreau sa ma extind, sa diversific (am inceput ateliere de Kids Cooking Party), sa castig mai multe proiecte business-to-business (fac videouri de food si pentru companii, nu numai pentru siteul meu Retetetv.ro), vreau sa dau drumul magazinului online aferent site-ului, cu produse ce tin de bucatarie si masa.
Personal imi doresc sa fiu mai calma, sa am timp si bani sa calatoresc cu familia mea si sa fiu sanatoasa, ca sa am putere de munca.
